Un candelabru cu personalitate
Piesele de decoratiuni interioare denumite generic “statement furniture” sunt ceea ce am putea cataloga drept “pata de culoare” a unei incaperi. Sigur, gusturile nu se discuta si foarte putini oameni sunt cu adevarat curajosi cand vine vorba de spatiul lor personal, insa eu le gasesc revitalziante!
Mi se par obositoare camerele prea colorate, carora le gasesc rostul doar in dormitoarele de copii, dar daca reusesc sa te incarce spiritual, cine se mai uita la combinatii?
Am gasit candelabrul asta absolut genial si m-am gandit ca trebuie sa il vedeti si voi.
Nu-i asa ca-i fain? Eu ador varianta “curcubeu” dar si cea cu flori naturale mi se pare adorabila! Le puteti umple cu o groaza de chestii, de la bomboane si jeleuri de Cola la nisip natural, colorat si nepretioase pietre pretioase!:)) Depinde in ce decor vreti sa-l incadrati!
Partea cu adevarat frumoasa e ca daca vi-l doriti neparat si nu-l puteti comanda, putina indemanare si niste eprubete pot rezolva chestiunea! Ca de inspiratie m-am ocupat eu pentru voi! Recomandarea mea este sa-l puneti intr-o camera cat mai simpla ca si cromatica, sa devina aceasta frumusete “punct de atractie”!
Va pup si sper ca v-a placut sugestia mea!
Pe curand!
Ceva ce-am invatat recent
Handmade vs soulmade
Atunci cand esti suprasaturat de razvratirile tale, nu mai ai nevoie de ale altora.
Indiferent de cat de frumos le scriu, sa te rascoleasca cititul tristetilor lor devine obositor. De aia iti plac mai mult postarile vesele, bancurile si inspiratiile de infrumusetare prin redecorare. “Fa-ma sa zambesc!” par sa spuna cu totii, in cor. “N-am nevoie sa-mi imbraci tu realitatile in cuvinte. Chiar daca n-o spun la fel de alambicat, doare la fel de tare“. Sau poate chiar mai tare uneori.
Viata nu-i usoara pentru nimeni. De aceea cautam cu totii refugiul in mai bine, mai frumos, mai altfel. Pentru ca ne este ingaduit, chiar si numai pentru cateva minute, sa uitam. Sa ne imaginam daruind o inimioara din creioane cerate aflata pe blogul Laurei si NU sa ne confundam cu povestile ei despre oameni, despre cum se supravietuieste unei iubiri neimpartasite sau cum increderea in mai bine capata zilnic noi granite, tot mai inguste.
Am invatat sa merg mai departe. Si-am sa transform Pavajul de Catifea intr-o pastila verde de optimism. Voi aveti nevoie de asta, eu am nevoie de asta. Am sa ne fac asadar, un serviciu. Gratuit si placut, cum rar mai e vreunul in zilele noastre. Vreau sa radem mult, sa deschideti pagina asta cautand ceva frumos care sa nu doara. Si sa rascoliti prin arhive doar daca vi se face dor!
Eu in schimb, incurabila iubitoare a cuvintelor, a povestilor, n-am sa rezist tentatiei de a imortaliza aici, ca si altadata, framantarile inspumate ale interiorului meu sufletesc. Si chiar de o sa o fac mai rar, sper sa simtiti dincolo de randuri, acelasi drag.
Va imbratisez pe toti, mai vechi sau mai noi si sper ca decizia mea sa nu semene in niciunul gandul instrainarii!
Creioane cerate in forma de inimioara
Cine a zis ca nu poti realiza ceva incredibil de apetisant si totusi, absolut inutil papilelor tale gustative?
Dati-mi voi sa va prezint inimioarele din creioane cerate!
Eu voi testa tehnica, dar numai cu creioane verzi! 
))
Pot tine loc de marturii pentru botez, petreceri aniversare pentru copilasi sau pur si simplu motiv de amuzament pentru adulti! Ce ziceti?
Inspiratia, de aici.
Vintage
“Inspiratia exista, trebuie doar sa te gaseasca muncind” (Pablo Picasso)
Am gasit aceste minunatii de “centerpieces” si m-am gandit sa vi le fac cunoscute ca sa le puteti realiza spre incantarea invitatilor, la urmatorul eveniment in care o sa fiti direct implicati! (nunta, botez, petrecere cu tema! You pick!)
Mi-a placut aerul vintage creat si cred ca sunt destul de usor de facut! Va trebuie poza alb negru, ulei de masline si niste frumusele borcane! Domnita care le-a creat a adaugat si un firicel de lavanda, pentru aroma!
Nu-i asa ca-s superbe?
Strada mea c-un singur bec
Trandafiri de cafea
Tutorialul pentru un astfel de trandafir decorativ, din hartie de filtru, cafea si scortisoara, il gasiti aici.
Eu n-am avut hartie alba ci una mai inchisa la culoare si trandafirul meu devenit cafeniu a luat iz “vintage” ceea ce m-a facut sa-l iubesc si mai tare!
Puteti incerca si voi, e mai simplu decat celebrul “Buna ziua”.
Cred ca mi-a iesit simpatic avand in vedere ca n-am mai facut niciodata si cu siguranta urmatorul o sa fie perfect!
Sa-mi dati de veste cum a iesit al vostru!
Eternitate
Atunci cand memoria ne joaca feste, masuram timpul in sentimente. Dam secunda pe zambete, le adunam de vreo 60 de ori, le impaturim in calde imbratisari si la sfarsit, cand orele ascunse in gesticulari largi si argumentari zgomotoase se retrag in umbra linistii, rupem in locul filelor de calendar, bucati de suflet sa le daruim trecutului. Uitam de aritmetica care ne guverneaza cotidianul tot mai ciclic si-n prag de proaspete inceputuri, judecam iarasi numai in unitati de masura subiective. Ca atunci cand eram mici si scriam impecabil numai cand incepeam un caiet nou, promitand ca pe asta nu-l mai mazgalim. Clepsidra se rastoarna iarasi la noapte si la rascrucea atator drumuri drepte ce se vor naste din cele peste 7 miliarde de dorinte rostite in cor, nu-mi doresc decat sanatate. Am alaturi o familie ca-n povesti, prieteni pe care-i depaseste in dragalasenie doar contagiosul dumnealor zglobiu suras si-o iubire care se reinventeaza in fiecare zi, de acum 4 ani si pana la adanci batraneti. Ce mi-as mai putea dori? Sper ca voi, cei care mai rasfoiti din cand in cand filele de poveste ale Pavajului de Catifea sa nu uitati niciodata adresa. Va imbratisez furtunos si nu uitati… va puteti cumpara eternitatea cu un Zambet pe zi! La multi ani!
Iubirile de-o viata
Multumesc!
Sunt genul de om pe care daca il intepi, curge suflet. Am atat de mult imprastiat in toata fiinta mea ca-l daruiesc cu o generozitate risipitoare si-mi pateaza nepasator buzele, imbratisarile si, in cele mai colorate moduri, literele.
Imi sufoc familia, prietenii si toti cunoscutii cu energia mea galagioasa, le inund existenta cu atata eu, cu rasul meu contagios si nestavilita-mi pofta de viata ca nu reusesc sa-mi justfic de ce inca ma mai tolereaza. Iubesc atat de intens si sufar atat de dramatic ca-i un soi de furtuna in toate povestile mele, o revarsare calda in nuanta curcubeului si-o apretata dantelarie de sentimente in fiecare tablou al diminetilor ce-mi apartin.
Nu-s perfecta, ba chiar ma indepartez studiat de notiune caci nici n-as putea sa duc pe umerii mei rotunzi povara intangibilitatii. Dar iubesc atatia oameni „perfectele-mi defecte” incat pana si mie imi pare incredibil.
Astazi, cand mi-am conservat tineretea interioara imbatranind usor, mi-au amintit fiecare dintre ei cat sunt de norocoasa ca ii am. M-au surprins gandurile minunate ale unor oameni frumosi pe care i-am cunoscut candva si despre care nici nu banuiam ca-si amintesc de aniversarea mea, mi-au furat zambete uriase niste “hoti” perfect straini si mi-au lasat amintire – intr-un atent “personalizat” mod, cele mai frumoase marturii cum ca le sunt importanta!
Va multumesc ca existati dragilor, ca va intoarceti aici pentru mine, pentru pulberea de cristal din stele mele cazatoare, pentru nemuritoarele-mi povesti inspirate din viata!
Va iubesc in fiecare zi mai mult!
Coplesita de emotie si de atentia atator oameni frumosi,
Va multumesc!
A voastra,
Laura
Warning
…Made in China! ))))))
Buna dimineata!
Va povesteam pe la inceputul lui 2011 ca la sfarsitul anului trecut am promis ca n-am sa-l las pe acesta proaspat inceput sa plece fara sa ma paraseasca mai… sleita de puteri. Fizice, desigur. Si cum atunci cand iti doresti ceva cu adevarat, tot Universul conspira sa iti indeplineasca dorinta… iacata-mi marimile 37 de azi-dimineata…
Sa va bucurati pentru mine (desi nu e greutatea ideala!) pentru ca eu una n-am mai trecut prin acest fericit moment de prin liceu!
Asta da inceput de aniversare, nu credeti? Sa vina sarmallleeellleeeee!!!:))))
Va imbratisez pe toti, pe toate si va multumesc ca inca mai sunteti pe aici!
Cu drag,
Laura
Oja magnetica Pupa
Lesson learned
Suparati ca zambetul tau nu le mai apartine, oamenii n-au sa suporte niciodata sa ti-l zareasca la fel de sincer si de spontan ca altadata. De data asta n-au sa ridice privirea din pamant, de teama c-ai sa le sadesti in cotidianul netulburat, anxietatea revederii. N-au sa te intrebe ce mai faci, n-au sa te mai sune de ziua ta “cu un sfert de ora inainte, ca sa fie primii”. Iti vor citi randurile pe ascuns, numai cand sunt singuri, sapand dupa o urma cat de mica cum ca-ti mai amintesti c-au existat. Vor spera ca ti-e dor si desi “vina” e cu certitudine egala, n-au sa-ti ierte “retragerea” probabil niciodata. Ca asa-i in tinerete, mai gresim, mai ne luam teapa, o data, de doua ori, de sapte mii de ori pe viata…
A mai trecut un an…
Ati auzit vreodata un inger cantand?
“Si ce folos de-ai castigat… Aicea lumea toata Iar sufletul ti l-ai uitat Caci pentru el n-ai adunat, nimica, niciodata…
