Iubire…

…m-a cerut… În cel mai neaşteptat şi original mod posibil…

Şi-am zis DA cu toată fiinţa mea!

Îl iubesc şi mă iubeşte!

Sunt FERICITĂ…

“Te iubesc aşa cum eşti. Iubeşte-mă aşa cum sunt.”

Later edit : La sugestia Ioanei… iacătă şi datele problemei, explicitate via messenger …

“Nu-mi găsesc cuvintele…. Orice aş scrie ar fi prea siropos poate. A fost… original. Într-o zi şi un fel în care nu mă aşteptam. Nu era nici aniversarea noastră,  nici nimic. Pur şi simplu 26 septembrie… Şi ne plimbam pe plajă. El niciodată nu e prea fericit să mergem pe plajă că îi intră nisip în adidaşi…

În mijlocul zilei. Fără masă pompoasă. Şi fără să mă înec cu inelul din prăjitură… Aveam noi o cărţulie… Aia din poza a doua, cu declaraţii de dragoste… I-o dădusem eu cadou de ziua lui anul trecut. Pe 26 iulie…  Şi de obicei citeam din ea de zilele noastre… de fiecare 14. Şi azi a scos-o. Şi mi-a zis că vrea să citim.  Avea cu el  geanta de laptop d-ăla mic. Nici măcar că are laptopul cu el Sâmbăta nu mi-a părut suspect! Şi imi zice… Dar pentru poezia asta trebuie să mă aşez…

Şi se pune în genunchi. În ambii genunchi… În faţa mea… Am crezut că mor!! Mi s-au înmuiat picioarele… Nu mă puteam gândi decât la faptul că azi am venit în balerini în loc de tocuri şi cum naiba mi-o sta părul la vântişorul de pe plajă. Şi am zis DA!”