Clisma cu parfum…

…sau gargară. În funcţie de orificiul pe unde elimini producţia proprie de rahat.

Soluţia e recomandată purtătorilor de IQ în scădere, acestor veritabile aparate cu emiţător de raţionamente dotate cu baterii reîncărcabile pe bază de prostie, tinerilor cu cavităţi bucale atât de infecte că nu s-a inventat încă pasta de dinţi care să le redea prospeţimea…

Plină de compasiune şi dezgust ( da, ştiu că-i un amestec ciudat!) , am decis să le scriu astăzi celor care nu gândesc ceea ce spun – dar continuă s-o facă dintr-un respect strămoşesc faţă de calitatea care ne diferenţiază esenţial de animale – dulcele nostru grai!, celor care nu spun niciodată ceea ce gândesc cu adevărat de teamă că neconcordanţa cu unele „trend”- uri o să-i transforme în marginalizaţi ai mirificei societăţi actuale şi – nu în ultimul rând, celor care ştiu poate prea bine ce spun, ba chiar îşi calculează la gramaj mizeriile şi răutatea şi-o fac sub acoperirea gândirii simpliste care susţine că scopul scuză mijloacele şi eventualele victime colaterale…

Fac publică aşadar ciuda care mă cuprinde când îmi invadaţi Soarele interior şi-mi amintiţi cât sunteţi de mulţi şi de hotărâţi pe drumul vostru atent semnalizat – dar nu mai puţin greşit, când nu vă uitaţi în urmă să vedeţi dacă aţi lovit pe cineva când v-aţi aruncat inepţiile, când treceţi prin viaţă cu nasul pe sus şi spatele drept deşi aveţi pământ sub unghii de la cât v-aţi târât şi bătături în tălpi pentru fiecare om pe care l-aţi călcat în picioare…

În mod normal probabil că mi-ar fi fost milă şi-aş fi putut să fiu un biblic bun samaritean, dar voi n-aţi învăţat s-apreciaţi doar gestul căci n-are preţ la schimbul valutar.

Aşa că îmi rezerv dreptul uman să joc din când în când câte un Dart’s şi să arunc săgeţi cu generozitate către tabloul cu natură moartă care vă-nfăţişează ad-literam…