Skip to content

Laura Driha… imi pare bine !

Noiembrie 1, 2007
 

Despre mine… autoportret in cuvinte…

Motto : Diminetile sunt reci indiferent de anotimp daca te trezesti singur…

            Nu sunt un om normal. Nici nu-mi doresc. Ma sperie notiunea. Nu mi-au placut niciodata tiparele. Si oamenii care se chinuie atat sa incapa in ele. Asemeni surorilor vitrege ale Cenusaresei despre care legenda spune ca in disperarea de a li se potrivi pantoful, isi taiau degetele de la picioare…  
             Ma mandresc cu faptul ca lucrurile pe care le pot numi ale mele nu’s nici inghesuite in santuletele traditiei dar  nici labartate in incercarea de a umple sau acoperi goluri mult prea evident existente…   Nu respecta neaparat regulile obisnuite insa nici nu intruchipeaza extravaganta  noncomformismului pur. Croite ca o haina de buna calitate, as putea insa  spune cu voce tare ca mi se potrivesc culoarea, modelul, materialul…
           Nu mi-e rusine sa recunosc ca sunt o maniaca a detaliilor, ca sufar de o posesivitate bolnava cand e vorba de prietenii mei si ca plang atunci cand ma doare. Chiar daca de multe ori nu cu lacrimi perceptibile de ochii oricui…
           Cred in oameni (poate un pic mai mult decat ar trebui!) si in posibiltatea ca ei sa se schimbe daca sunt cu adevarat motivati.  Iar daca nu-mi expun ca la targ lunga lista de defecte nu inseamna ca nu sunt constienta de existenta lor.
           Cred ca “bun-simtul” e acea calitate in lumina caruia omul simplu devine complex, uratul mai frumos iar banalul deosebit… si ca toate celelalte palesc in absenta acesteia !
           Am invatat ca zambetul e de multe ori mai mult un mod de a masca tristetea decat de a marca bucuria si ca sufletul iti poate plange fara sa ti se umezeasca ochii. Minciunile altora te pot tine in viata iar sperantele plamadite cu proria-ti mana te pot ucide…
           Despre Secrete stiu ca nu sunt neaparat lucruri ce trebuie ascunse ci doar impartasite unui numar redus de persoane… Iar daca in dragoste si in viata majoritatea lucrurilor au o tenta de relativitate, in materie de prietenie lucrurile sunt mult mai clare.
            In ceea ce priveste obiectivitatea (pe care nu o posed intotdeauna!), recunosc ca nu trebuie sa ai probleme cu ochii ca sa vezi o lume colorata in gri sau sa ti se para curcubeul cenusiu. Totul depinde de cum privesti…
           Degeaba iti faci cate trei cruci cand treci prin fata unei biserici daca nicodata nu ai dat o bucatica de paine unui copil caruia ii era foame. Si in cazul in care ai uitat, de acolo de Sus se vede TOT…  Absolut tot!
           Trista-mi concluzie e ca Timpul sufera de ireversibilitate si viata de unicitate. Din pacate. Avem Multe sanse de a reusi si totodata la fel de multe de a o da in bara. Insa infinit mai putine de a retrage un cuvant, un gest, o clipa ce a pierit pentru a se naste urmatoarea… Victime ale acestei crude ironii, trebuie sa acceptam lucrurile pe care nu le putem schimba.
           De departe, cea mai buna gluma a Divinitatii a fost cand a lasat omului Vointa. Pentru ca singurul caruia ii poti da palme undeva intr-o oglinda a Constiintei esti doar TU. Si astea – si cel mai masochist dintre noi trebuie sa recunoasca – dor ingrozitor !
        Ma ingrozeste teribil gandul ca toate au un sfarsit iar daca inteligenta mi-ar fi cat de cat de ajutor, mi-ar placea sa descopar Elixirul Tineretii. L-as ambala in sticlute verzi si vi l-as face cadou voua tuturor. La pachet cu rugamintea sa-l pretuiti… darurile din inima sunt cele mai importante !
          In incheiere, dar nu intr-un final, va cer a mia oara rabdare… Prin articolele mele va deschid ca unor musafiri poarta principala de la casa Sufletului meu cu rugamintea sa intrati doar daca vreti sa ma cunoasteti si  cu mentiunea ca accept judecati numai de la o Putere Superioara mie, noua… Fara resentimente ! Nothing personal !
 

 

 

 

 

 

 

 

Anunțuri
2 comentarii leave one →
  1. Octombrie 19, 2011 22:11

    după descriere, eşti fiinţa perfectă. 🙂
    adică perfectă pentru a putea să placi celor din jur, că poate perfectă-perfectă, după alte standarde n-ai să fii niciodată… dar parcă te interesează standardele lor… 🙂
    felicitări pentru … „vreau pavaj de catifea etc etc”, pentru că sună atât de bine, de grăitor…
    spor-t.

  2. Laura Driha permalink*
    Octombrie 19, 2011 22:24

    Multumesc frumos eumiealmeu! Bine ai venit pe Pavajul de Catifea… sper sa ramai atat cat sa-ti placa si sa pleci doar pentru a te intoarce!:)
    Cat despre perfectiune… sunt departe de orice tipar fizic care sa insumeze notiunea. Dar, asa cum imi place mie sa spun, daca s-ar da premii pentru interiorul sufletesc, as merge pana la Miss World…
    Te mai astept cu drag!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: