Skip to content

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara…

Noiembrie 10, 2007
 

 

Prima ninsoare…

 

“Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara…” 

 

      A plouat toata ziua si imi doream sa ninga cu ardoarea copilului nascut intr-o zona vizitata prea  rar de Zana  Zapadica ( pentru ca dragul Aer Sarat de Mare e o gazda deloc prietenoasa!) 
        Peste Constanta ninge minunat pentru prima data anul acesta, dar  sa speram ca nu  si  pentru ultima data. Toata lumea pumnii stransi va rog, da? Multumesc…

      Acum cateva minute eram in mijlocul strazii mele( in pijamale!) imbratisand fulgii care dansau ametitor in noapte fara sa imi pese ca s-ar putea sa racesc, sa-mi ud papucii din puf, sau ca vecinii mei care stau acum in spatele geamurilor ma vor privii ciudat maine… Caci uneori e atat de bine sa nu te mai gandesti la consecinte si sa faci ceea ce simti. Nu numai ceea ce trebuie.  
      Am avut din nou senzatia aceea stranie pe care o am la atingerea zapezii, de bine.. De libertate, de curat, de magic… Ma fura peisajul si rememorez momentele copilariei cand aveam destul timp si material (alb-stralucitor) sa plamadim oameni de zapada si vise multe, sa ne dam cu sania si sa ne „bulgarim”…  Imi amintesc manusile vesnic ude, fularele pe care ni le infofoleau la gat parintii  si nasucurile noastre ce capatau mereu, inevitabil si iremediabil,  simpatica nuanta de roz… Uff , imi e atat de dor…
      Recunosc, sunt un Mare Copil Mic al carui spirit firav a ramas captiv in omul pe care Timpul si Viata l-au maturizat. Fara sa il intrebe nimeni daca asta isi doreste, fara sa il avertizeze ca Trenul asta pentru care si-a luat bilet la clasa I din economiile stranse la pusculita , nu are ruta de intoarcere…
      Trist pentru ca acum nu-si mai poate exterioriza intotdeauna emotiile, iar inima si ratiunea nu mai sunt mereu la unison,  supravietuieste hranindu-se cu amintiri, cu momente ca cel din seara asta in care micile bucurii stralucesc, domina si anihileaza orice alta durere aparent primordiala… Chiar si numai pentru cateva clipe… 

     Exceptional spectacol ne-a oferit inca o data  Natura… Suntem in picoare cu totii si aplaudam… Din primul rand si pana la ultimul, astazi, maine si mereu…

 

 

 

                       

 

                                                                                                           Plecaciune…

 

 

 

 

 

Anunțuri
One Comment leave one →
  1. anamaria-roxana permalink
    Noiembrie 12, 2007 22:50

    frumos iubita…imi pare rau k nu am fost si yo…chiar sa reluam zilele in care ne bateam cu zpada…si chiar de era un frig de ingheteau pietrele si eram degerati sa nu simtim asta pt k eram prea incantati sa ne mai dam seama…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: