Skip to content

Mix de senzatii… De sentimente…

Ianuarie 12, 2008

 

        Singurul lucru dezgustator la zapada e consistenta aia mociroloaso-noroioasa care imbraca orasul  imediat ce termometrul marcheaza cateva grade in plus… Fac eforturi sfortandu-mi imaginatia sa compare jalnicul peisaj cu ceva mai.. optimist. Dar nu reusesc.

      Ma enerveaza petele alea micute de pe spatele pantalonilor mei , asezate ostentativ, obraznic de neinvitate si care nu mi se asorteaza deloc cu starea de spirit.

     Zambesc unui gand, unui sentiment, unui chip. Unui om. Sunt fericita caci astazi  cantecele de dragoste nu-mi mai seamana tristete, tanjind nebuna dupa amintiri, ci-mi poarta gandul catre realitati de ieri, de astazi, de maine… De mereu. Sper.

     Imbratisez ceva mai mult decat un amalgam de trasaturi frumos ordonate, o reflexie a mea, a visurilor mele… M-am oprit din cautari. Ce minunat s-a transformat acest „eu” in “noi”…

     Am scos din Cutiuta cu Oameni Importanti persoane care pentru ca au stat acolo o buna vreme, probabil ca s-au plictisit de atat comfort  si si-au dorit altceva… Sau incepusera sa ii apese peretii… S-or face vinovati de o anume claustrofobie… Dumnezeu stie. Si in ceea ce ii  priveste, doar Lui ii mai si pasa. Atat.

    I-am ingropat in  Cimitirul de Amintiri si-am hotarat ca nu le voi duce niciodata flori… Nu merita sacrilegiul de a lipsii o gradina de gingasia lor  pentru ei…

     Am jucat cartea Indiferentei pana am crezut si eu, pana am simtit-o, pana n-a mai durut… Mai saraca acum in reactii fata de personaje neimportante sunt mai bogata cu ceva respect de sine.  Anul ce a trecut s-au cernut sentimente, relatii, oameni. Au ramas numai cei puternici.

     De parca mi-ar fi aparut un ochi si-n ceafa am vazut lucruri ce stateau ascunse in fata  celorlalti  doi  impaianjeniti de propriile amagiri, de iluzii, de sperante. Am inteles ca multi-fatzetat poate fi un Suflet, polisemnatic Cuvantul si interpretabil Sentimentul rostit fata de cel simtit…

     Cred in continuare ca totul in viata se intampla cu un scop, insa sunt sigura ca nu s-au terminat surprizele… Negative si pozitive deopotriva. Ma rog doar sa se pastreze o oarecare egalitate in balanta desi evident de-o greutate semnificativa vor fi primele in ordinea gandului anterior…

    Mi-e dor de marea mea si de povestile ei… Mi-e ciuda ca nu mai am timpul fizic necesar sa merg sa-i simt parfumul in fiecare zi, sa-mi strig fericirea ca sa stie ca nu vin sa o vad numai cand sunt trista ca sa-mi aline suferintele… Briza ei sa-mi rasfete simturile iar vantul nebun sa-mi managaie parul ca mana unui tata crestetul copilului cuminte…

     Imi doresc sa cresc in inaltime pentru ca Sufletul sa nu-mi mai stea inghesuit in trupu-mi marunt, iar lumea asta mare-mare-mare… sa-mi para catusi de putin, usor de cuprins in brate…

     Si-n rest, nimic. Nu mai vreau nimic. Am tot ce imi doream. Ceva imi spune insa ca timpul imi va aduce dorinte noi… Sper deci doar sa merit ceea ce primesc si sa… primesc numai ceea ce merit !

 

Anunțuri
2 comentarii leave one →
  1. Ianuarie 14, 2008 21:36

    Imi palce cum scrii…pacat ca e urat blogu…fa ceva cu pozele alea care ies din tema….ti-as sugera sa faci o pagina in care sa pui pozele….

  2. Ianuarie 15, 2008 10:41

    Gata.. am scos cateva, am redimensionat cateva… ms de sugestie ! Aveai dreptate… 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: