Skip to content

Lectii de viata… (ti-am scris!)

Februarie 1, 2008

Motto : „Oameni şi câini… Voi ăştia ar trebui să mergeţi în 4 labe măh. Dar jignim bietele animale…


Incă una. Nu prima. Nu ultima… Insuficienţe spirituale ce mestecă flămânde dintr-un Suflet parcă prea  obosit să se mai zbată, zâmbete perfide zugrăvite programat ţi susţinut de oameni cu multiple personalităţi sau de personalităţi în care nu se regăsesc oameni…

Răutate în stare pură, nejustificată, nerecunoscută. Laşitate cât cuprinde şi chiar şi puţin peste, greşeli de interpretare a unor semne, de redactare a ideilor ce concretizează sentimente, absenţa bunului-simţ şi a valorilor atât de predicate, însă niciodată aplicate… Respectate.

Oameni sărăciţi de sentimente, goliţi de legile moralului şi ale umanului şi trista lor tentativă de a suplinii absenţa acestora prin răzvrătiri de duzină

Tabloul degradat ca metalul de umezeală al discrepanţelor între ceea ce încearcă mulţi să pară şi ceea ce sunt de fapt…

Momente în care dezamagirea produsă de astfel de transformări atinge cotele dezgustului şi Marele Premiu pentru care deşi nu te-ai luptat, l-ai primit cu vârf şi îndesat : Indiferenţa. Meritat. Câştigat.

Imaginea ta intrată în descompunere, prăbuşirea piedestalului pe care te suisem, pe care te-ai căţărat, de unde ţi se părea ca lumea întreagă iţi aparţine.

Singurătatea din final drept Premiu de Consolare, ca să aline suferinţa născută din amintirile când purtai tu laurii pe cap…

Şi Micul meu Rămas Bun, poate nesemnificativ, poate iritant. Poate ignorat. Insă simţit.

O necunoscută tie,

Laura

Anunțuri
7 comentarii leave one →
  1. Februarie 2, 2008 09:27

    Asta e partea cea mai trista, cand urci pe cineva pe un piedestal si apoi iti arata ca nu merita sa fie acolo sus.

  2. Februarie 2, 2008 17:15

    Vroiam sa intru pe blog si sa te intreb cum a fost in sesiune, cum a trecut si cum ai terminat-o, mai ales. Acum insa, nu te mai intreb. Lectia e acida, iar semnatura spune totul. Sper sa treaca. Repede.

  3. Februarie 2, 2008 21:11

    Sesiunea inca nu s-a terminat ptr mine… A fost bine pana acum, sper sa se termine tot asa… Multumesc oricum ca-ti pasa. In ceea ce priveste lectia, incerc ca de fiecare data, s-o invat mai bine… Desi parca nu ma mai satur sa-mi iau tepe de la oameni carora le-am accordat neconditionat increderea, prietenia… Si eu sper sa-mi treaca. Naivitatea.

  4. Februarie 3, 2008 16:37

    Nu cred ca este cineva care sa nu fi patit acelasi lucru pe care (probabil) ca l-ai patit si tu. Asa ca, nu are cum sa nu iti pese atunci cand stii cat e de nasol.Anyway, sa iti treaca repede (adica sa te saturi sa ieie tepe de la oamenii carora le-ai acordat neconditionat increderea si prietenia)si…cam atat.

  5. Februarie 3, 2008 17:05

    Multam fain… 🙂

  6. anamaria-roxana permalink
    Februarie 18, 2008 03:30

    asta doare cel mai tare…cand iei "tepe",sa te dezamgeasca persoanele la care nu te astepti!dar toate sunt trecatoare…o sa treaca si asta

Trackbacks

  1. Numai cei tineri mor buni… « Laura Driha

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: