Skip to content

Doamnei Mele…

Februarie 24, 2008


 

            Putini si-au
amintit. Si mult mai putini au tinut sa stii ca si-au amintit.Cineva de departe
ti-a trimis, ca in fiecare an, ganduri calde… Surorile nu uita niciodata.
           Telefonul a zbarnait
de prea putine ori. De prea putine ori, pentru ca oamenii raman aceleasi
victime ale farselor memoriei. Desi ar fi putut sa mazgaleasca intr-o agenda
sau pe vreun calendar. Sa-si incarce macar memoria telefonului cu un amarat de
Reminder daca nu au gasit atata spatiu in acel locusor din creier cat ocupa
aceasta zi. Sau undeva prin suflet, inghesuit, vreun sentiment.
        Ea, fiica adoptiva
prin prietenia care o leaga de copiii tai, si-a gasit timp sa vina sa te
imbratiseze si sa-ti coloreze zambetul cu acele zambile mov, a caror
parfum  rasfata simturile… Pentru  Ele insa, nepoatele tale, a fost o zi ca
oricare alta.
       Doi ochi albastri
aflati la mare distanta, au gasit cinci minute sa-ti auda glasul si sa-ti
repete cat te iubesc.Fizic, va desparteau mii de kilometrii. Sufleteste, iti
saruta mana asa cum o facea cand era aici si te strangea in brate cu lacrimi in
ochi, ca-n ziua in care a plecat.
      Restul n-au simtit vreun dor, vreo furnicatura
in degete care sa-i impinga sa te gaseasca ca deunazi, ca atunci cand aveau nevoie…
      Un status agatat de
numele meu in lista de messenger le-a trezit o urma de constiinta. Aia care ii
mai ia la intrebari uneori. Aceeasi care i-a facut sa trimita un mesaj de
felicitari la ora 19.26. „Mai bine mai tarziu, decat niciodata” spune o vorba
din batrani. Eu zic ca mai bine niciodata, decat PREA tarziu.
       Au uitat Duminicile
in care te trezeai dimineata sa le duci gogosi calde. Sau in care ne strangeai
pe toti la nesfarsite portii de clatite. Astazi te-a durut, desi nu vrei sa
recunosti, absenta si nonsalanta oamenilor pentru care candva iti rupeai
sufletul in portii egale.
      Astazi, doamna mea,
prima doamna a vietii mele, mama sau „Mama Jeni” cum ii spun toti copiii, a implinit 53 de ani. Multi inainte ! Multi-multi-multi…
     M-a intristat
incercarea nereusita  de a-si marca
durerea. Am citit inca o data in ochii ei regretul ca sunt oameni care nu au
cunoscut-o asa cum este, care au judecat-o privind din exterior, care nu i-au
pretuit sufletul…
      Acestei Povesti Vii,
Omului  pentru care cuvintele nu cunosc
sensuri destule sa-i redea frumusetea, acestui monument de integritate si
verticalitate morala – mamei mele,  ii
scriu astazi micul meu TE IUBESC, printre randuri exprimandu-mi totodata
compasiunea pentru cei care nu 0 cunosc, pentru cei care o cunosc si nu o  pretuiesc si pentru cei care poate o
pretuiesc, dar uita sa o arate…          
 
 
                                                                      Laura.
 
 
 
                                                          

 
                                                             
 
 
 
 
 
                              
 


 

 

 

 

 

Anunțuri
5 comentarii leave one →
  1. Februarie 24, 2008 22:07

    Ureaza-i LA MULTI ANI si din partea mea!Multumesc mult pentru ospitalitatea cu care m-a primit si spunei ca face mancare buna 😀

  2. Februarie 24, 2008 22:54

    Aveam si eu o "mama Jeni" si ne dadea cafea cu 25.000 de lei vechi in liceu, se trezea devreme, eram primii ei clienti. De cand am terminat clasa a 12-a n-am mai pus piciorul in localul ala. Habar n-am ce mai face si insemnarea ta ma face sa ma simt jigodie. O sa inchid browseru` si o sa-mi treaca…

  3. Februarie 25, 2008 04:32

    Hmm… daca o sa-ti treaca cu inchiderea browser’ului inseamna ca efectul insemnarii mele asupra ta e practic zero. Imi pare rau sa aud asta. Mi-ar fi placut sa-mi spui ca te duci sambata cu fostii colegi la o cafea sa-i duceti niste ghiocei… Asta asa, de primavara… Dar remuscarile au intotdeauna foarte scurte termene de valabilitate…

  4. Februarie 25, 2008 09:53

    Nu fac promisiuni in comentarii de blog 🙂 Prefer sa tac.

  5. lily permalink
    Februarie 26, 2008 18:09

    i-mi pare sincer rau ca am uitat…dar nu o sa uitam niciodata,cand ne facea mancare si ne-o dadea pe geamul de la bucatarie.LA MULTI ANI si multa multa sanatate din partea noastra.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: