Skip to content

Weak…

Iunie 13, 2008

Întotdeauna mi-am dus luptele în cuvinte. Mi-am personalizat iubirile şi mi-am imortalizat greşelile, mi-am colorat realităţile şi-am măzgalit caricaturi de speranţă…

Le-am scris oamenilor pe care i-am iubit, pentru că am fost îndeajuns de laşă sa nu le-o spun în faţă şi-am încercat să-mi vindec ranile lăcrimând cu cerneală…

Mi-am dorit să sădesc pasiuni în oameni care nu mă cunosc şi să cunosc oameni care să-mi stârnească nelinişti mistuitoare…

Am vrut Sinceritate înainte să ştiu ca e prea scumpă să mi-o pot permite şi am pretins Adevăr oamenilor care-l vindeau şi deteriorat, şi schiop, şi trist cumva prin puterea sa involunatră de a-şi Ucide proprietarii…

Am pus Intrebări despre Prietenie, despre Viaţă, despre Curaj şi am primit răspuns Ipocrizia omului mărunt, Ironia sorţii şi perisabilitatea mustrărilor de Conştiinţă.

Am acordat Încredere fără sa mi se pară neapărat Sacrificiul Suprem şi-am înşelat Aşteptări drept monedă de schimb dezamăgirilor mele… Mi s-a parut corect să iert numai ce conform propriilor principii mi-ar fi păstrat somnul liniştit şi traista cu Regrete săracă şi mi-am educat Sentimentele să moară singure când începeau să doară, când existau numai în mine, când nu reuşeau să reziste timpului…

Astazi mai vreau doar sa-i Uit pe cei de care îmi mai e dor câteodată, ca să nu-mi mai îngreuneze sufletul amintirea lor, să le accept absenţa şi indiferenţa ca pe ceva iremediabil, să şterg tot ce n-au vrut să păstreze, tot ce-au desconsiderat, tot ce au lăsat pradă descompunerii şi ce n-au să ceară niciodată înapoi…

Anunțuri
7 comentarii leave one →
  1. adela permalink
    Iunie 14, 2008 11:25

    ok.. asta e prea de tot trebuie sa te feliciti pentru cum scrii si pentru tot ce scrii, adevarul e ca ma identific in multe dintre insemnarile tale dar din mine nu ar putea niciodata sa iasa niste cuvinte asa bine asezate, aranjate… legate.. in fine. Tine-o tot asa caci inafara faptului ca sigur ai multi admiratori ai si admiratoare, pt ca eu te urmaream inca de pe weblog ;)) pentru cum si ce scrii, nu gandi rau 😛

  2. laura permalink
    Iunie 14, 2008 11:58

    <em>Iti multumesc mult <strong>Adela </strong>pentru randurile tale… Nu stiu cati admiratori sau admiratoare am, dar imi place sa cred ca aceia care revin spre a-mi reciti randurile o fac pentru ca ceva le-a facut chipul sa zambeasca, inima sa tresalte, pentru ca undeva acolo ceva le-a trezit o reactie…
    Eu scriu pentru ca imi face bine iar daca greselile mele le pot fii altora povata, este un motiv in plus sa fiu fericita…
    Iti multumesc si pentru fidelitate, caci e minunat gandul ca exista si oameni care nu te parasesc… :)</em>

  3. laura permalink
    Iunie 15, 2008 00:03

    <em><strong>Total </strong>la subiect ! :))) Da, am ! :P</em>

  4. Iunie 15, 2008 05:48

    in ultimele randuri de mine ti`era dor?:D

  5. laura permalink
    Iunie 15, 2008 12:45

    <em>E chiar atat de evident <strong>cipoc</strong>? Ce m-a dat de gol? :)))</em>

  6. Decembrie 22, 2009 19:11

    am auzit ca ai galoși pul-ăn-bere

    la subiect, nu?

Trackbacks

  1. Numai cei tineri mor buni… « Laura Driha

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: