Skip to content

Scriu, deci ma cititi !

Iunie 4, 2009

Am bunul  obicei să mă bucur de lucruri  simple şi să m-aşez cuminte în unghiul potrivit pentru jumătatea plină a paharului deşi,  la o primă vedere d’ansamblu nu-s tocmai cea mai optimistă persoană de pe Pământ.

Unii chiar ar putea baga mâna în foc că dacă nu mi-aş folosi ambele membre superioare când tastez, cu o mână sigur mi-aş scurta  venele. Se înşeală desigur pentru că mă iubesc mult prea tare ca să fac asta şi-n plus  s-ar supăra fantastic mama pentru că sângele iese destul de greu din covoare. Iar eu nu o supăr niciodată pe mama. Nu intenţionat.

Nu-mi iese întotdeauna coregrafia dar trebuie să recunosc că-i absolut genial să vezi c-ai pus şi tu un “t” în ” zâmbet”-ul oamenilor cu care ţi se încrucişează drumurile  sau c-ai agăţat măcar amărâta aia de căciuliţă…

Te umple aşa de-o chestie vopsită în culoare simpatică mai rău decât iţi creşte volumul podoabei capilare şamponul “şpecial” şi te impinge dimineaţa, cu o forţă ce-ţi depăşeşte resursele de a te opune,  să te pupi în oglindă.

Spun “dimineaţa” ca să puteţi combate eventualele comentarii maliţioase ale colegilor d-apartament (părinţi, rude, obligaţii, plătitori de chirie şi sponsori de bere!)  cu motivaţia simplă : “nu-s narcisist, sunt realist şi sigur eram somnambul, deci nu recunosc nimic!”.

Ar trebui să funcţioneze dacă asezonaţi explicaţia cu un căscat generos şi-un nevinovat scărpinat în cur (că fund e ăla de tăiat ceapa).

În vremuri de puţin timp apuse, când mă credeam Buricul Universului, am pedepsit teoretic şi practic (dă clic aici şi aici să vezi ) oameni care şi-au permis să mă piardă, mi-am expus durerile ca să imi pară rău mai târziu (adicătelea acu’) şi-am scris că să nu uit vreodată c-am fost şi mai proastă decât imi place să cred că nu-s.

Am învăţat aşadar tainele “Zoologiei Aplicate pe Homo Nesimţitus” direct pe cele mai de seamă exponate din laboratorul zilelor noastre dar am picat de mai multe ori examenul pentru că indrăzneam să le susţin partea  umană.

Nu mi-e foarte ruşine,  ba chiar sunt mândră pe undeva  de perseverenţa mea căci n-a mai greşit nimeni atât de conştient şi de hotărât cum am făcut-o eu. Merit un premiu! (băieţi, un streaptease ceva?!).

În altă ordine de idei, una mai puţin organizată, jur cu mâna pe cartea de bucate că n-am să mai mănanc niciodată la KFC, că uite cum imi ies picantele aripioare prin buricele degetelor. Şi vă umplu vouă reader-ul cu ditamai sosul de maioneză cu usturoi…

Mă iertaţi, mi-ar fi plăcut să fiu vegetariană. Dar sunt un om cu o voinţă săracă, nu beau, nu fumez şi nu mă droghez. Deci din ceva trebuie să mor şi eu… Iar junk-food’ul e o delicioasă cale spre sfârşitul acestei idei.


Hai v-am pupat ! Sper că v-am plictisit destul să reveniţi

Anunțuri
16 comentarii leave one →
  1. Iunie 5, 2009 06:26

    pe langa ambele maini folosite cand tastezi, se mai simte si implicarea ganditorului. faci o treaba (ma refer la scris) buna spre foarte buna.

  2. Laura permalink
    Iunie 5, 2009 06:34

    Multumesc frumos Dennis! Ma bucur ca mai crede si altcineva in afara de mine asta:P

  3. cristiangheorghe permalink
    Iunie 5, 2009 06:49

    Laura Driha: Tradiție și viziune. Interesant.

  4. Laura permalink
    Iunie 5, 2009 07:00

    Omul, cuvantul, combinatia?

  5. Iunie 5, 2009 08:08

    sunt mai mult decat convins ca nu suntem numai noi cei care credem asta. ai un talnent pentru asa ceva. astept cu interes folosirea mainilor (pentru operatiunea de tastare) si a ganditorului. pup

  6. Iunie 5, 2009 09:34

    …si a ganditorului si pe viitor. pup (asta pentru ca am lasat nefinalizat comentu anterior)

  7. Laura permalink
    Iunie 5, 2009 09:41

    Multumesc mult Dennis, esti foarte dragut ! O sa incerc sa nu te dezamagesc.. 🙂

  8. Iunie 5, 2009 11:44

    cred ca nici daca te stradui nu reusesti 😉

  9. Laura permalink
    Iunie 5, 2009 12:06

    Hmm.. au mai zis si altii asa si cica am reusit destul de bine:P Absolut accidental desigur !:D

  10. Iunie 5, 2009 14:34

    Scrii, deci te citim..te citim pt ca scrii si o faci foarte bine, ce-i al tau e al tau..keep on going enlightening our days :*

  11. Laura permalink
    Iunie 5, 2009 19:52

    Multumesc frumos Iris ! Sper sa fie mereu asa !:)

  12. Iunie 17, 2009 06:12

    nu ma satur sa recitesc aceasta insemnare. cred ca am citit-o de o multime de ori. numai bun si bine.

  13. Laura permalink
    Iunie 17, 2009 13:37

    Dennis… m-a acaparat lucrul la licenta, dar promit sa scriu curand !:) Dar spune-mi, ce-i cu insemnarea asta… ce te face sa o recitesti?:D

  14. Iunie 17, 2009 16:51

    modul in care ai scris-o. are ceva aparte. mai mult talent decat in celelalte, iar celelalte sunt pline de talent. intelegi?

  15. Decembrie 11, 2009 22:16

    Nici un link nu merge, deci e bine.

  16. Laura Driha permalink
    Decembrie 12, 2009 07:24

    Mircea, am rezolvat! Weblog s-a mutat recent pe platforma de WordPress si se pare ca nu mai recunoaste link-urile vechi. Le-am pus din nou. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: