Skip to content

Bun sau rău, Bucureştiul meu, Bucureştiul tău…

Iulie 31, 2009

Am recunoscut în mai multe rânduri că prima impresie contează dar, aşa cum îmi place mie să spun, nu primează.

M-am înşelat indeajuns de multe ori ca să beneficiez astăzi de experienţa plină de învăţături a concluziilor pripite, a analizelor pline de subiectivism şi a completărilor cu asterix, din subsolul unor idei ce păreau adânc împământenite.

Bucureştiul cititorilor lui Zoso m-a surpins prin diversitatea ipostatelor din care este privit si-am fost intrigată de oamenii care ii pot cânta atât grădinile cu trandafiri cât şi sărăcia nedemnă de prestanţa sa istorică, iubindu-l „ca la carte”: cu bune şi rele.

Fără să-i contest importanţa ca poziţie economică, ca oportunităţi de dezvoltare la nivel carieristic sau ca şi concentrator al unor importante instituţii de cultură şi valori reprezentative pentru un popor, ceva nu m-ar fi lăsat nicicând să intru în hora lui. Nu ştiam paşii şi m-aş fi recomandat oricând drept purtătoare de „picior de lemn” ca să nu mă oblige careva, cumva, să-i invăţ.

Curiozitatea nu mi-a dat insă pace (tot timpul caştigă luptele cu mine!) şi-am cautat să înţeleg ce-i farmecul acesta al oraşului ce pare să fi furat pentru eternitate, inima unora…

Pentru fiecare „plus” găseam cu uşurinţă „minusul” perfect şi-am căutat o bună bucată de timp ceva, orice, care să dezechilibreze în vreun fel balanţa asta cu precizie de ceas elveţian.

Am realizat într-un târziu că ar putea să-mi pară groaznic de urât Bucureştiul dintr-o mie de motive şi în mod ironic m-ar putea încânta terbil cam tot atâtea şi poate că dacă i-aş acorda un pic de timp şi încredere, aş avea surpriza să mi se pară…răpitor!

I-am desluşit secretul, printre multe picături deloc identice şi-am înţeles, că-n profunzimea lui Bucureştiul nu-ţi e mereu drag numai pentru aşezarea geografică, pentru acumulatorii de energie ce înreţin o forfotă fără odihnă sau pentru posibilitatea că te-ai putea ciocni de Juniorul lui Piersic undeva într-o alimentară oarecare…

Bucureştiul m-a fermecat pe mine, o străină, simplu pasager prin viaţa lui nebună pentru secretul pe care îl păstrează tainic, pentru felul lui de-a face atâţia oameni să-l iubească…

Astăzi mi se pare doar că nu l-am cunoscut prea bine, ba chiar deloc şi cred că trebuie să ii pastrez un loc să-l umple într-o bună zi, cum numai el şi încă vreo câţiva mai ştiu s-o facă bine…

E bun şi-i rău din multe puncte de vedere dar e şi-al tău, şi-al lor, şi-al meu…

Anunțuri
5 comentarii leave one →
  1. August 1, 2009 15:39

    acu nah, se putea sa nu apara piersica junior? pen ce? asa e aici? oricine vine in buc tre sa bea cu ala? imi pare tare artificial. kk, imi pare. chiar e.

  2. August 1, 2009 15:42

    si sa corectezi imediat. nu se zice bucurestiul niciodata. se zice bucurestii. apoi sterge ce am scris io aici.

  3. Laura Driha permalink
    August 1, 2009 21:13

    Piticule drag, cu Piersic Jr n-as prea vrea sa beau, daca ma intelegi. Eu il doresc in alte scopuri :”> :-)))
    Si nu sterg:-P Ca nu vreu…

  4. August 9, 2009 16:44

    … adica pot gasi in orice alimentara o Piersica Junior?!?! pe asta n-o cred dar ma rog… ;))

  5. Laura Driha permalink
    August 9, 2009 19:24

    Elza, eu nu pot decat sa sper ca asa e… 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: