Skip to content

Praf de scoici pe fundul mării…

August 13, 2009

Dintr-o comoditate oarecum de condamnat, mi-am rezervat întotdeauna dreptul să-mi doresc lucruri îndeajuns de accesibile încât să mă chinui ceva pentru a le avea, însă nicidecum să-mi fie imposibile.

N-am născut pasiuni năucitoare pentru vreun purtător de celebritate, sau mă rog, nu le-am lăsat să dea în fanatism pentru că mi se părea o inutilă risipă de timp şi de energie să-mi doresc ceva ce nu aş fi putut avea.

N-am pretins calităţi străine sau frumuseţi neconfirmate de oglinzi, căci mi-a fost mai simplu să respect un adevăr incontestabil decât să-ncerc a cosmetiza o faţadă şi n-am minţit din vreo ciudată adoraţie pentru ce poţi crea din cuvinte căci eu mă număr printre cei care le cunosc acestora şi puterea, dar şi slăbiciunile…

Îmi place să cred că sunt o fiinţă cerebrală deşi unora li se poate părea plictisitor atâta realism iar nebuniile mele au avut tot timpul un substrat moderat şi echilibrat pe undeva, inconştient cred, cu toate că n-am dus deloc lipsă de imaginaţie.

N-am luat întotdeauna cele mai bune decizii şi-am greşit cu un talent înnăscut parcă pentru această artă, dar am avut puterea să-mi pară rău îndeajuns de tare încât să-ncerc să repar grămada mea de stricăciuni.

Am încercat să fur câte-o povaţă de la fiecare om cu care mi s-au încrucişat drumurile şi-am păstrat drept souvenir, în acelaşi sertăraş din memorie, amintirile plăcute şi cele mai puţin plăcute laolaltă, oferindu-le egală importanţă.

Câteodată sunt invidioasă pe nesăbuinţa altora, pe indiferenţa lor vis-a-vis de tot şi-aş vrea să mă trezesc în una dintre dimineţi ceva mai lipsită de sens, de bun-simţ şi mai rea.

Mi-ar plăcea să spun unora că-i nesimţire să nu răspunzi la „Bună dimineaţa”- indiferent de ce frustrări ai avea în proprietate şi să le explic că omul se va eticheta după performanţele profesionale şi cantitatea de informaţie „stocată” pe hardul din dotare înainte de evaluarea calităţilor sale umane numai din ziua în care roboţii le vor lua locul cu totul. Astăzi şi aici, cel puţin în ceea ce mă priveşte, nu valorezi mare lucru decât dacă eşti OM. Şi cu regret o spun, OM nu e orice târâtor biped…

Insă nu-mi iese chestia asta foarte bine pentru că stau prea mult să calculez cum să-i spun omului îndeajuns de decent încât să nu-l jignesc şi în acelaşi timp suficient de ne-subtil cât să se prindă şi să-şi tragă un mic semnal de alarmă.

Eu cred că nu-i chiar extraordinar de neobişnuit ce imi doresc şi că se poate. Ceva imi zice însă că s-ar putea să nu-mi ajungă timpul să văd şi materializarea ideii…

Într-o bună zi, oamenii vor învăţa să nu-şi mai complice singuri existenţa.

Păcat că pe atunci o să fiu probabil praf de scoici pe fundul mării…

Anunțuri
17 comentarii leave one →
  1. August 13, 2009 19:19

    doamne, pur si simplu mi-am irosit talentul de om neserios pe langa tine, nu ai invatat nimic. problema mea e ca inca sunt nebronzata. si ca la mine in cartier nu gasesc skittles. astea sunt adevaratele probleme, laura. n-ai cu cine, niste filosofi. sa ma atentionezi si pe mine cand intri pe mess ca am ceva foarte important sa te intreb. de doo zile.

  2. crackjack permalink
    August 14, 2009 14:22

    sa stii ca de vreo luna am tot incercat sa spun verde in fata orice, oricui, si e tare eliberator. palimpsestul marturisirilor sincere, de atentionare, prin curatari respectuoase, de decenta verbala, duce doar la un limbaj gaunos, fad. trebuie sa ai curajul nebuniei sau al insemnului de nesuferit ca sa poti transforma, prin tine, derapajele vecinilor. seriozitatea grava e caraghioasa, asa ca, eu aplic autoironia. nu stiu cat de aproape e rezultatul pe care il vanez, dar m-am ales cu litera stacojie.
    ioana e tot simpatica….
    nu se poate abtine, e asa dulce

  3. Laura Driha permalink
    August 14, 2009 16:06

    Crackjack, sunt trista ca intri la mine doar sa-ti declari simpatia pentru alte domnisoare (cum e Ioana in acest caz :-D). Dar sa zicem ca te mai iert o vreme…

  4. August 15, 2009 17:40

    sunt sincera, ma, deci in consecinta si tu esti simpatic, nu te poti abtine.
    laura, omul ti-a dat un exemplu de sinceritate, deci trebuie apreciat si iertat.
    al doilea motiv pentru care trebuie iertat este ca a fost ironic, el stie din proprie experienta ca oamenii sinceri nu sunt persoane „dulci”.
    iar al treilea motiv e ca se limiteaza in a se uita dupa altele, nu se si duce dupa ele.

  5. Laura Driha permalink
    August 15, 2009 19:59

    Cu ultimul motiv m-ai convins! :-))) Crackjack, te iert! :-))

  6. bloggerulcici permalink
    August 17, 2009 10:04

    Ba nu cred ca vor invata niciodata…pentru ca in mintea lor fac the right thing…si nu realizeaza decat dupa ce faptul e consumat ca si-au complicat inutil existenta.

  7. August 17, 2009 20:10

    Bloggerulcici, nice to have you back! N-as fi zis ca ai sa comentezi la mine si ceva care sa nu fie… semi-rautacios sa zicem 😀

  8. August 18, 2009 05:51

    Pe mine nu prea m-ar mai interesa de alţii odată ce aş putea să învăţ să nu îmi complic singur existenţa. Aş putea privi detaşat cum cei din jurul meu se consumă în timp ce eu posed una din cheile spre fericire. Sună egoist, ştiu, dar asta e! Viaţa-i dură, dar e grea :))
    Din păcate însă, nu am învăţat încă acest lucru. Şi mă îndoiesc că îl voi învăţa vreodată.

  9. Laura Driha permalink
    August 18, 2009 09:33

    Adrian, zicala era cu ” Viata e dura! Bine ca e scurta… ” :))

  10. bloggerulcici permalink
    August 18, 2009 09:46

    Zi-mi Daniel, te rog. Si scuze pt. comentariile precedente.

  11. Laura Driha permalink
    August 19, 2009 08:16

    Ok Daniel. 🙂

  12. August 21, 2009 05:56

    daca iti stii coordonatele in lume, poti trai destul de bine. eu mai am speranta ca vom posta pe viitor o insemnare tu pe blog eu pe „bleg” mirandu-ne si minunandu-ne cat de civilizati am devenit. oricum :praf de scoici pe fundul marii” suna mult mai bine decat ce vreau eu „cenusa purtata de vant”

  13. Laura Driha permalink
    August 21, 2009 17:26

    Eu zic ca suna trist amandoua… O sa-mi lipseasca viata mea 😛

  14. August 23, 2009 19:45

    pe mine momentan ma enerveaza chestia aia ciudata care apare ca poza la comentariile mele…

  15. Laura Driha permalink
    August 23, 2009 19:56

    Pai du-te pe http://en.gravatar.com/ si pune o poza cu tine 😀

  16. August 24, 2009 14:04

    uite si poza….yeeeeee ;))

  17. Laura Driha permalink
    August 25, 2009 09:23

    Bravooo!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: