Skip to content

Un pix…

Noiembrie 15, 2009

În seara asta am cunoscut excepţia  care mi-a zdruncinat percepţia asupra Realităţii cum nu o mai facuse  nimeni de ceva vreme…

S-a apropiat de mine şi mi-a cerut … un pix.  Am fost surprinsă şi-aş fi putut să jur c-am înţeles greşit  căci m-aşteptam să-mi ceară bani… sau orice altceva.

Mă scuzaţi că vă deranjez. Vroiam să vă întreb dacă aveţi cumva din întâmplare să-mi daţi un pix”.

„Un pix?”

„Da, un pix. Îmi trebuie pentru că nu am cu ce să scriu la şcoală”


„Vă mulţumesc. S-aveţi o seară frumoasă.”

Am încremenit… O copiliţă (nu părea să aibă mai mult de 10-11 ani) căreia ii lipseau probabil o mie de alte lucruri – căci infăţişarea ei trăda greutăţi ce apăsau prematur şi nedrept nişte umeri atât de micuţi, n-a cerut nici bani să-şi ia de mâncare deşi probabil c-avea stomacul gol, nu s-a plâns că-i sunt hainele ude până la piele de ploaia ce nu mai contenea şi spatele îngheţat de vânt…  A vrut doar un pix. Să poată merge la şcoală.  Să-nveţe.



Anunțuri
24 comentarii leave one →
  1. Noiembrie 15, 2009 21:52

    Intamplare iesita din „normalitatea cotidiana” …. eu aud ‘ nenea imi dai o mie? o tigare?

  2. Noiembrie 16, 2009 06:03

    e doar o intamplare, iar cu o intamplare nu se face primavara…

  3. Noiembrie 16, 2009 06:57

    Sa invete? Ha! aia vrea sa-l scoata pasta si dupa sa `scuipe` cu hartii! Eu asa faceam la scoala! 😀

  4. Noiembrie 16, 2009 07:32

    Doamne Ionut, mai bine nu mai comentai nimic decat sa tastezi ce-ai scris acolo…

  5. Noiembrie 16, 2009 07:34

    La ce „primavara” te referi Dennis? Ce primavara s-ar putea face in asemenea cazuri? Poate doar sa existe mai multi copii care sa-si doreasca sa invete…

  6. Noiembrie 16, 2009 07:35

    @ eu’s M : da, dar fetita asta desi parea amarata tare, nu cersea… 😦

  7. Noiembrie 16, 2009 10:31

    Pfffffffff! Dap! Nu mi s-a intamplat niciodata asa ceva…

  8. Laura Driha permalink
    Noiembrie 16, 2009 10:58

    Nici nu-ti doresc Realbadpisy. E groaznic sentimentul de neputinta…

  9. Noiembrie 16, 2009 11:20

    ma refeream la cersit pentru invatatura

  10. Laura Driha permalink
    Noiembrie 16, 2009 12:31

    E greu sa te mai gandesti la invatatura cand iti e stomacul gol Dennis. Si cand ti-e frig… Pur si simplu trece pe un plan secund, supravietuirea fiind primordiala…

  11. Noiembrie 16, 2009 14:16

    In Galati sunt doi frati. El in clasa a2a si ea a5a. Premianti amandoi. Parintii ii obliga sa spele geamurile de la masini ca sa ii mai lase la scoala. Parintii mei nu le dau niciodata bani, dar le dau mancare si haine. Mereu le multumesc cu lacrimi in ochi. Sunt si oameni care le dau foarte multi bani tocmai pentru ca le cunosc povestea.
    Sunt sute, mii de tineri in tara asta care isi doresc sa invete, dar nu au posibilitatile necesare sa isi cumpere caiete, ghiozdan, stilouri….si cand ma gandesc cat de norocoasa am fost eu…

  12. Noiembrie 16, 2009 21:54

    Oamenii sunt multi si diferiti intre ei, Laura draga, si tocmai de-aia solutiile externe, gandite de altii nu functioneaza.

    Tu chiar ai crezut ca „toti x” ?

  13. Laura Driha permalink
    Noiembrie 17, 2009 06:52

    Mircea,ce placut e sa te gasesc aici la mine…
    Daca am crezut? Eu care ma hranesc cu speranta? Normal ca da…

  14. Laura Driha permalink
    Noiembrie 17, 2009 06:53

    Da Cire, asa e. Si cand te gandesti cat am putut sa fim de nemultumiti cateodata…

  15. Noiembrie 18, 2009 04:20

    Mmm poate pentru ca noi am fost norocosii care au avut posibilitatea sa isi cumpere un pix ca sa invete…

  16. Laura Driha permalink
    Noiembrie 18, 2009 06:51

    DA.Chiar am fost.

  17. Daniel permalink
    Noiembrie 23, 2009 08:14

    O poti contacta pe acea fata sau o poti gasi din nou?

  18. Laura Driha permalink
    Noiembrie 23, 2009 09:29

    Nu stiu cum sa iau legatura cu ea dar poate o intalnesc din nou in week-end ca am iar cursuri… De ce?

  19. Decembrie 5, 2009 17:47

    mai, trebuia sa ii eie adresa, telefon, someting…

  20. Decembrie 5, 2009 17:47

    mai, trebuia sa ii iei adresa, telefon, someting…

  21. Decembrie 5, 2009 17:49

    poate se vor gasi 100 de lai pentru un copil care vrea sa scrie la scoala.eu as da…

  22. Laura Driha permalink
    Decembrie 5, 2009 19:07

    Chachal, nu am vorbit atunci prea multe cu fetita, nu mi-a dat timp sa imi revin si sa reactionez cumva sau poate nici n-a banuit ce-a provocat cu intrebarea ei… Stiu insa ca pastrez in portbagaj un pachetel cu cateva lucruri pe care doresc sa i le daruiesc si maine daca am noroc am sa o intalnesc din nou cand plec de la facultate… Data trecuta ieseam de la cursurile de week-end cand am vazut-o.
    Sper sa o revad…

  23. Ianuarie 14, 2012 23:32

    Doamne, chiar ca ce intamplare. Lucruri ca acestea iti tin speranta vie. Ma bucur ca ti s-a intamplat, mi se rupe sufletul de ea…

  24. Laura Driha permalink*
    Ianuarie 14, 2012 23:37

    Multumesc frumos pentru randuri Claudia! Da, si pe mine m-a tulburat teribil intrebarea. M-am simtit mizerabila pentru ca nemultumirile mele erau niste infinite prostii pe langa neajunsurile ei si m-am rusinat ca am si zile cand indraznesc sa fiu nerecunoscatoare pentru tot ceea ce am.
    Am incercat sa o ajut cu ce am putut, am povestit tuturor desprea ea si am si scris pe blog iar de la cei cativa care n-au ramas indiferenti am strans niste banuti si niste hainute si i le-am daruit. Bucuria ei a fost ceva ce nu pot exprima in cuvinte si ma emotioneaza mereu cand o mai intalnesc uneori, mai ales pentru ca nu uita micul nostru gest.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: