Skip to content

Lalele negre

Februarie 16, 2010

Ce răni adânci săpate isteric de-un gând bolnav şi unghii netăiate în colţuri ce-agaţă nemiloase baloane de săpun, ce zâmbet trist, ce gând vinovat…

Cuvântul se sparge iarăşi în rânduri neînţelese şi-i mătură rămăşiţele vântul aspru suflat de-un curcubeu depresiv, buzele se mişcă a vorbă în ciuda tăcerii pe care par să o citească tot mai mulţi tot mai des şi-n locul unde înainte nu era nimic s-au înghesuit cuminţi aproape toate…

În ordinea strident de nefirească a nebuniei acceptate ideea ia forma umbrei unei personalităţi şi-n nisip degetele se-ngroapă parcă a uitare…

Începutul mereu proaspăt şi viu miroase a lalele negre şi-n trupuri ridicole de oameni mari stau îmbrăcaţi copiii care şi-au dorit prea mult să crească…

Nimeni nu înţelege nimic, nici măcar eu şi nu că n-aş vrea dar mi-e prea lene să-mi împart egal atenţia aşa c-o las spre rupere cui crede că mi-o poate distrage…

Dar fiţi blânzi, e bătrână şi curioasă!

Anunțuri
6 comentarii leave one →
  1. Februarie 16, 2010 23:00

    as planta zambile in oasele care cresc in pamant
    in mainile care inoata prin aerul dens de tarana
    in gura care cheama si rade la nesfarsit
    in bratele ei de dinti as inchide primavara
    si dorintele ei cu gustul straniu
    al fericirii

  2. Februarie 17, 2010 06:27

    Acum e randul meu sa rosesc Paul…

  3. Februarie 17, 2010 11:45

    Buna, as vrea sa fac link exchange cu blogul tau… blogul meu este http://www.razveee.com daca esti de acord trece-ma cu numele de „Razvan” si adauga un comentariu la mine pe site cu numele care vrei sa te trec. Astept raspuns

  4. Laura Driha permalink
    Februarie 17, 2010 11:48

    Razvan, daca imi spui de ce ai ales blogul meu… atunci iti spun si eu!

  5. Februarie 17, 2010 13:27

    imi plac lalelele de orice fel dar te-as intreba, daca imi dai voie, de ce iti sunt punctele de suspensie necesare? : )

  6. Februarie 17, 2010 21:10

    Diana, pentru ca imi place senzatia de „libertate” pe care o dau ideii, de nemurire cumva, ca si cum nu s-ar termina brusc in vreun semn de punctuatie rigid ci ar lasa loc completarii personale accesibila fiecarui individ.
    Punctele de suspensie imi creaza senzatia ca mereu mai urmează ceva si-mi fac bine la optimism.
    Stiu ca-i greu de inteles, nici eu nu-mi explic prea clar, dar imi plac.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: