Skip to content

Timp

Februarie 19, 2010

                   Îmi plac ceasurile pentru că-mi amintesc mereu că Timpul nu stă nico clipă-n loc… Mi-a plăcut ceasul  ăsta pentru că arată vintage vechi şi romantic, are o dantelărie metalică care-l face să pară rupt din epoci şi-l port, din cauza lipsei de buzunare, la gât!

                 Mai multe poze în Camera Obscură! 🙂

                            

 

 

Anunțuri
11 comentarii leave one →
  1. Februarie 19, 2010 14:51

    este mai mult decat superb. eu fug de ceasuri ca de responsabilitati, dar pe asta chiar l-as purta. sa-l stapanesti sanatoasa si voioasa.

  2. Laura Driha permalink
    Februarie 19, 2010 17:51

    Multumesc mult frumoasa Ioana! >:D< Daca iti place si tie inseamna ca chiar am gusturi fine.. :*

  3. Februarie 19, 2010 22:28

    „Îmi plac ceasurile pentru că-mi amintesc mereu că Timpul nu stă nico clipă-n loc… ”
    La mine e invers, tocmai de asta nu-mi plac ceasurile, sau ma rog nu-mi place „job-ul” lor.
    Totusi cel pe care l-ai achizitionat tu arata bine. Sa-l stapanesti sanatoasa! 🙂

  4. Februarie 20, 2010 07:01

    Dust, mie imi plac pentru ca ma mentin cu picioarele pe pamant… N-am timp de pierdut, toate trec! Si asta cu o rapiditate uimitoare uneori. De aceea ceasul, acest accesoriu atat de detestat de multi tocmai pentru functionalitatea sa e unul din putinele fara de care nu plec niciodata de acasa. E extrem de important pentru mine 🙂

  5. Алина permalink
    Februarie 20, 2010 19:12

    cat de dragut e… parca-i rupt dintr-o poveste 🙂
    sa-l stapanesti sanatoasa si sa te bucuri de el cat mai mult timp
    si mie-mi plac ceasurile… insa cele noi… cu cadrane mari si bratari late… sunt un must have de fiecare data cand ies pe usa

  6. Februarie 20, 2010 21:20

    Multumesc Alina! Si da, e rupt dintr-o poveste! E rupt din Povestea Pavajului de Catifea al Laurei Driha… 😛

  7. Februarie 21, 2010 06:30

    Chiar e frumoasa ustensila :). Mie imi plac ceasurile pentru ca arata cat de mic, de infinit de mic e tot timpul din lume; incape in cel mai mic buzunar si tot mai ramane lor de inca ceva..

  8. Februarie 21, 2010 08:15

    Paul, mici sunt instrumentele ce-l masoara. Timpul in sinea lui e monstruos de mare! Infinit…

  9. Februarie 28, 2010 07:43

    vintage si cu fluturi, ma omori de-a dreptul 🙂

  10. Februarie 28, 2010 09:29

    Jammie draguto, bine ai revenit! Mi-ai lipsit! Ce mai faci?

Trackbacks

  1. 04-05 (24 de ore) « Călin Hera. PA-uri şi mirări

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: