Skip to content

Capricii

Aprilie 27, 2010

                   În crăpătura gândului, la capătul rândului, în locul unde-un punct obraznic dă Sfârşitului frumoasa nuanţă de-nceput se naşte Ideea şi moare, fără drept de apel, Clipa.

              Capriciul e scânteia provocată de Binele ce s-a împiedicat de vreo Afuriseală, de vreun biet alint ciocnit de-o Dimineaţă zglobie, e un râset de copil cântat de Ecou din moşi-strămoşi peste Timpuri, la nesfârşit.

             E fumul de ţigară asortat cu un parfum sărat, e optimismul ridicat la rang de artă şi-ngenunchiat apoi pe un drum de piatră, e-o floare artificială în vază de cristal.

             Capriciul e amantul perfect, însurat şi infidel, e lemnul de tec al fundului de bucătărie, e fotografia color a unei înmormântări, e rochia prea scurtă a unei femei grase.

                 Capricioşi sunt snobii cu pretenţii de stil, fetele care cred că-i de ajuns să se crăcăneze ca să cucerească, bărbaţii care-şi cumpără maşini scumpe ca să compenseze carenţele de personalitate, copiii care-şi doresc mereu jucăria altuia…

                   Capriciul e schimbarea spontană a gustului, variabila stării de spirit, cauza cunoscută a nebuniilor temporare…

     

                 Nu mă-ntrebaţi ce scriu, cui scriu şi de ce naiba nu mă mai opresc. Încă-mi caut drumul…

 

Anunțuri
2 comentarii leave one →
  1. Aprilie 28, 2010 04:28

    drumul de catifea?

  2. Aprilie 28, 2010 05:13

    Da, Dennis… de catifea verde! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: