Skip to content

Povesti ingineresti

Mai 11, 2010

Pentru aceia dintre dumneavoastră care nu-mi cunosc „datele personale” mai mult sau mai puţin tăinuite-n secret, vă precizez oficial că pregătirea mea „superioară” e a unui inginer şi nu orice fel de inginer, ci d-acela în construcţii!

Şoc! Laura Driha e inginer… Hai ca nu-i aşa de rău cum pare! Pentru că, vă vine să credeţi sau nu, pasiunea pentru domeniul acesta s-a născut undeva prin clasa a X-a, acum vreun miliard de ani (atâţia par de atunci!) şi asta o situează oareşcum superior faţă de cea pentru care mă cunoaşteţi voi şi anume amorul pentru scriitură. Să vă povestesc…

Eram mică, proastă şi dezamăgită crunt c-am intrat la un liceu tehnic pentru că-n creieraşul meu necopt cuvântul „construcţii” se reducea atunci la imaginea unui bărbat transpirat, plin de praf, cărând la o roabă cu cărămizi. Cum am zis, mică şi proastă.

Întâmplarea a făcut să cunosc o doamnă specială – profesoara mea de construcţii – doamna Manuela Arendt şi de atunci întreaga mea viziune s-a schimbat radical! Mi-a plăcut tot ce avea legătură cu ramura asta, eram fascinată de materiale, tehnologii, oamenii dedicaţi meseriei, am mers la olimpiade de profil, am ales să fac asta în facultate şi apoi pentru tot restul vieţii şi nu regret din toate nici măcar o secundă!

Acum că v-am zis mă simt ca o carte deschisă aşa că vă rog răsfoiţi cu grijă! Paginile astea vor ajunge într-o bună zi într-un muzeu…

În cu totul altă ordine de idei, mâine plec la prima mea experienţă „oficială” pe teren! Ah da, am uitat să precizez că lucrez în proiectare! De aceea e atât de deosebit momentul… Bine, am mai fost o dată la Domul de la Medgidia dar aia nu se pune c-am fost cu tot biroul şi-a fost mai mult vizită de observare decât de lucru.

Unde se petrece evenimentul? La Călăraşi! Ştiu că probabil nu-mi înţelegeţi entuziasmul sau nu-l percepeţi cum o face stomacul meu dar vă zic că nu-i de colo pentru un „şoricel de birou” s-alerge nestingherit pe şantier, pe locul unde liniile unui plan prind volum, culoare şi miros! E ceva fantastic! De abia aştept!

Acum c-aţi ajuns la ultimul alineat şi vă-ntrebaţi probabil rolul acestui post nu pot decât să vă spun decât c-am vrut ca după dojana anterioară să vă demonstrez ce repede mi s-a schimbat starea de spirit! Ştiu, de aia mă iubiţi! Sau în ciuda acestui fapt?

Vă pup frumoşilor, revin cu poze şi poveşti… inginereşti!

Cu drag,

Laura

Anunțuri
28 comentarii leave one →
  1. Mai 11, 2010 19:14

    waw… ai facut liceul Tomis? ma asteptam la ceva mai…filologic(in sensul bun al cuvantului :))
    Cu liceul acesta am avut doar cateva tangente in timpul practicii pedagogice, insa ca outsider nu pot zice ca m-a impresionat prea mult. Adevarul e ca eu eram acolo doar pt a-mi face practica…si atat.
    Insa nu mica mi-a fost surprinderea cand i-am intrebat pe elevi la ce facultate vor sa dea. Raspunsul a fost „Constructii” in unanimitate :))
    Anyway, have fun la Calarasi si sa stii ca astept(am) poze!

  2. Laura Driha permalink
    Mai 11, 2010 19:24

    Multumesc Alina. Da, asa e, liceul privit din exterior nu e cel mai bun din oras, dar daca vrei sa faci constructii isi merita fiecare curs! 🙂

  3. Mai 11, 2010 19:43

    Eu nici nu concepeam sa ma duc la liceu sa invat constructii. Vroiam informatica intensiv, matematica si limbi straine. Si am ajuns la Colegiul Pedagogic, mate-info intensiv, engleza intensiv. A fost bine acolo fiindca am capatat o baza solida in ceea ce priveste matematica si mai ales analiza matematica(multumiri profei de mate :D) iar informatica mi-a schimbat modul de gandire si perspectiva de analiza a unei probleme.
    Alegerea facultatii de constructii a fost facuta din nevoia unei provocari. Nu mai vroiam programare si nici matematici abstracte…vroiam ceva concret :).
    Pana la urma lucrurile sunt aranjate astfel incat sa fie bine :).

  4. Laura Driha permalink
    Mai 11, 2010 19:49

    Da, sa stii ca da! „Totul in viata se intampla cu un scop…

  5. Florin permalink
    Mai 12, 2010 08:27

    He he, ni tu mo, constructii 😀
    Frumoasa si grea meserie, si spun asta din experienta, atat ca io-s tot inginer constructor, da nu civilist. Avem mare nevoie de proiectanti buni, in tot ce tine de constructii.
    Iar partea cu “soricel(ul) de birou” o inteleg perfect, am trecut si io prin ea, mai ales ca la inceput ma gandeam mai mereu la asteptari.
    De obicei exista un mic conflict intre proiectanti si executanti, insa acesta se rezolva daca fiecare se pune in locul celuilalt. Un inginer are menirea (de baza) de a gasi solutii. Atat timp cat se iau in calcul toate variantele (si ale executantilor, si ale proiectantilor), io zic ca lucrurile ar trebui sa mearga bine.
    Bafta si spor! 😀

  6. Mai 12, 2010 12:01

    referitor la ce a zis Florin, iata ce zice o lege a lui murphy: Cea mai importanta functie a inginerului proiectant este sa faca lucrurile cit mai dificile pentru constructor si aproape imposibile pentru reparatii.
    :))

  7. Mai 12, 2010 14:48

    culmea ca „maginea unui bărbat transpirat, plin de praf, cărând la o roabă cu cărămizi” vinde bine in orice reclama. ai stiut tu de mica ceva 😉
    ma bucur pentru bucuria ta 🙂

  8. Mai 12, 2010 17:32

    … da, dar, barbatul ala transpirat si prafuit poarta o salopeta care scoate in evidenta cat de lucrat e el(la sala!)

  9. Mai 12, 2010 17:53

    Florin, multam fain si bine te-am gasit! Nici eu nu-s civilista! Eu am terminat c-tii Hidrotehnice !
    Ai dreptate cu relationarea proiectant-executant, dar eu zic ca rana-i in curs de vindecare…

  10. Mai 12, 2010 17:54

    Alina nu stiam legea asta! :))) Criminala!=))))

  11. Mai 12, 2010 17:55

    Multumesc frumos Dennis! Stiu ca te bucuri! Cat depsre imaginea aia, la 14 ani cat aveam cand am intrat la liceu nu ma incanta prea tare! 😀

  12. Mai 12, 2010 18:09

    si mie mi-a placut legea aia cand am citit-o prima data =))
    dar bine, acum nu trebuie s-o si punem in practica… zic si eu

  13. Mai 12, 2010 18:14

    Nu mereu, dar merge o data – de doua ori! De fun!

  14. Mai 12, 2010 18:42

    …sau din razbunare :)) >:)

  15. Laura Driha permalink
    Mai 12, 2010 19:05

    Sa recunosc in scris? Hai, fie! DAAAAAA !:)))

  16. Mai 13, 2010 08:46

    Vazuta prin ochii tai, toata aceasta experienta este foarte interesanta ! Astept cu interes fotografii… ca io, in domeniul asta, sunt analfabeta. Sa ne povestesti mai multe ! 😉

  17. Laura Driha permalink*
    Mai 13, 2010 09:23

    Am facut ceva poze insa nu stiu cat sunt de elocvente pentru ochiul neinitiatului! Insa am sa postez si va povestesc! A fost intr-adevar o experienta interesanta! 🙂

  18. Mai 15, 2010 09:36

    Laura, esti singurul inginer in constructii din tara aia in care am incredere 😉

  19. Mai 15, 2010 09:40

    Hihihi Paul, dar esti tare neincrezator! Multumesc frumos! Ai avut ceva experiente neplacute cu inginerii sa inteleg?

  20. LauraR permalink
    Mai 20, 2010 11:25

    pozele unde-s? :-/

  21. Laura Driha permalink*
    Mai 20, 2010 12:15

    Mi s-a spus ca nu am voie sa postez poze din interiorul statiei 😦 Se pare ca pe blog pot pune doar din exterior! Cine doreste, ma poate contacta pe mail!:D

  22. LauraR permalink
    Mai 20, 2010 18:51

    aha …:D astept pe mail 😉 :>

  23. Mai 20, 2010 18:54

    Maine de la munca pentru ca nu le am nici acasa! 😀

  24. LauraR permalink
    Mai 20, 2010 20:02

    bun bun atunci :> te buzui maine de dimineata ..sau na cand ma trezesc :))

  25. Iunie 30, 2010 20:09

    La fel de nerabdator sunt si eu sa pasesc pentru prima oara, la modul serios, pe un santier 😀
    Ma asteapta practica peste 15 zile
    Sunt curios ce poze ai de pe unde ai fost, dar inteleg ca nu le poti posta, astept alt moment
    Unde mai exact ai fost in Calarasi? Eu sunt nascut acolo, poate mai imi amintesc ceva

  26. Laura Driha permalink
    Iunie 30, 2010 20:17

    Am fost la Chiciu. Ring any bell?

  27. Iunie 30, 2010 20:31

    Da, am fost cu bacul pe acolo si la pescuit cand abia imi ajungea nasul la nivelul portierei
    E si o padure prin zona, daca mai tin bine minte si nu fac vreo confuzie
    Daca ai mancat la restaurantul de acolo esti o norocoasa, se spune ca se fac niste preparate din peste foarte bune

  28. Laura Driha permalink
    Iulie 1, 2010 05:15

    Nu, nu am avut ocazia sa mananc acolo dar da, este si o padure in apropiere! 🙂
    Poate ajung data viitoare…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: