Skip to content

Batrana dorinta

Iunie 4, 2010

Mi-ar plăcea să scriu o carte. O carte care să nu-mi poarte numele şi care să nu aibă titlu, ca o scrisoare fără destinatar, fără expeditor. Mi-o imaginez scrisă de mână – pentru că n-au învăţat calculatoarele încă să redea emoţia sentimentelor cum ştie de atâta vreme să o facă stiloul, îmbrăcată în catifea verde şi „editată” într-un singur exemplar. O visez răsfoită de curioşi, împrumutată sub legământ de grijă şi uitată poate într-un cufăr vechi, moştenire neştiută pentru viitorime…

Mi-ar plăcea să păstreze paginile ei amprenta zilelor mele colorate cu creioane de ceară şi rândurile niciodată perfecte, caricatura personalităţilor multiple închise-n fiinţa mea şi reminiscenţele jumătăţii nebune a unei perechi de gemeni…

Aş scrie oricui, despre orice, în umbra anonimatului generos lăsându-mi la dospit şi greşeala, şi curajul!

În notele de subsol aş coase un goblen sau poate m-aş juca cu plastilină, aş râde zgomotos şi-aş desena inimioare sau poate mi-aş prinde în cârlige gândurile şifonate de-un optimism condamnat la moarte.

N-aş şterge nimic, n-aş rupe nicio amintire, aş lăsa margini late pentru cei ce-ar vrea să-mi scrijelească un cuvânt şi-aş aştepta, cuminte, ca-n drumul său răzleţ prin lume, micul jurnal universal să se întoarcă tot la mine…

Voi ce mi-aţi scrie?

Anunțuri
8 comentarii leave one →
  1. Iunie 5, 2010 17:18

    Dăunăzi îi spuneam unei prietene dragi, că am impresia că m-am născut mai târziu decât mi s-ar fi potrivit şi că aş fi preferat mai degrabă să trăiesc în lumea secolului XIX. Unui alt prieten îi mărturiseam că încă scriu scrisori de mână, cu stiloul, îngrijit, pentru că sentimentele sunt mult mai frumos exprimate îl slova scrisă pe hârtie.
    Legat de micul tău jurnal de gânduri, mi-am adus aminte de oracolele care se împărțeau pe când eram în generală. Circulau săptămâni întregi prin toate clasele şi Doamne ce mare era bucuria când se întorceau şi citeai cu inima purice ce a scris ştiu eu mai ce fată pe care ai pus ochii.
    Dacă mi-ai lăsa loc pe marginile cărţii tale şi ar trebui să îţi scriu un cuvânt, doar unul, cuvântul meu ar fi „speranţă”

  2. Iunie 5, 2010 17:48

    Multumesc frumos Cristian!
    Imi amintesc si eu de Oracolele din scoala generala… daca scotocesc bine s-ar putea sa mai gasesc unul ratacit! (sunt un soricel de birou, nu arunc nimic!)

  3. Iunie 7, 2010 07:40

    eu ti-as scrie adresa mea, sa imi trimiti ce scrii tu 😉

  4. Iunie 7, 2010 08:33

    :))) Buna idee Dennis! 😛

  5. Rares permalink
    Iunie 8, 2010 13:31

    imi place mult cum scrii!

  6. Iunie 8, 2010 13:38

    Multumesc frumos Rares! Te mai astept pe Pavajul de Catifea…

Trackbacks

  1. P.A. – Hai vino! « Cristian Dima
  2. Alegeri – Studenție « Cristian Dima

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: