Skip to content

Unor simpatici

August 16, 2010

Simpăticia – pasăre rară – nu zboară niciodată din floare-n floare şi nici cuib nu-şi clădeşte la streaşina oricui. Sau cel puţin aşa grăieşte legenda.

Nu se lasă prin testament şi nici nu se vinde la suprapreţ pe piaţa neagră deşi cumpărători s-ar aduna-n grămezi impresionante prin pieţe, pe la licitaţii şi prin mall-uri.

Simpaticii – acei bolnavi de virusul simpăticimii sunt oameni tare scumpi la condică şi dac-ar fi să-i cântărim in importanţă destul de multe vorbe dulci ar fi nevoie să înghesium într-o balanţă ca să-i răsturnăm egalăm.

Dar, cum probabil bănuiţi din titlu, sau poate dintr-o (să-i zicem) rutină a răsfoitului acestor pagini nu despre dânşii plănuiam să vă povestesc astă-seară. Da, sunt vinovată de-o momeală. Un rând de ceai cu gheaţă pentru cine s-a supărat şi încă unul de îngheţată pentru cine nu.

Sursa insipraţiunii acestor urme de cerneală virtuală nu-s autenticii-n sobiect ci fanii lor, oamenii care-i doresc până la adoraţie şi-i invidiază până la imitaţie. Proastă imitaţie ce-i drept, dar încercarea moarte n-are. Deşi sper să se inoportuneze măcar plictiseala ca să-i încetinească.

I-aş fi sunat personal, cu taxă inversă desigur, dar m-am gândit să le scriu pe blog. Am agăţat şi tag-ul „simpatic” ca să mă asigur că Google îi va duce la mine în una din căutările lor cotidiene în domeniu. Aici sunt dragilor. Şi vă aştept…

De ce? Păi să vă spun că ce vreţi voi să coloraţi în culoare parfumată miroase tot a mucegai. Simpăticimea merge mână-n mână şi mână pe şold cu alunecare spre fund cu spontaneitatea. Nu se învaţă din cărţi, reviste mondene sau pe la vreo universitate cu unifome scrobite si diplome multiplicate la indigo (d-ăla albastru care pătează!) din lipsă de tuş la imprimanta achiziţionată pe şpagă. Nu, mamele voastre v-au minţit. Şi-au făcut-o crunt! E adevărat, în viaţă simpaticii pot scăpa uşor din cele mai penibile situaţii întâlnite vreodată, îi pot face pe ceilalţi să-i iubească în 2 minute şi pot circula şi fără bilet pentru că vor scăpa oricum de amendă. Însă anti-talentele care se chinuie prea tare vor avea surpriza să afle că nu tot ce pare „simply as a kiss” chiar este aşa!

Sunt niţel deranjată la stomac de greţurile pe care mi le provoacă pseudo-simpaticii şi de aceea scriu aşa anapoda, în ordinea perfect amestecată a gândurilor rostite cu voce tare, stând cu laptopul într-o mână şi cu Furazolidonul în cealaltă, aşteptând vindecarea. Spirituală, desigur.

Dar voi frumoşilor, frumoşii mei (cam puţini în ultima vreme observ! :-P) căutători de catifea pe un pavaj de piatră nu aveţi nicio vină pentru timida mea revoltă. Aşa că vă iert dacă aţi închis pagina de la al doilea rând, într-o altă viaţă poate şi eu aş fi făcut la fel. Dar în viaţa asta eu mă iubesc cel mai tare, incredibil de tare şi de hotărât şi cred că-s aproape singura persoană care mă citeşte zilnic, ba chiar scormoneşte-n arhivă după clipe uscate-n cuvinte.

Dacă nu-i aşa poate îndrăzneşte vreunul să mă contrazică şi să-mi gâdile orgoliul! Că s-ar putea să torc de plăcere! Miaaaauuu…

Vă pup! S-aveţi dor de mine!

Anunțuri
18 comentarii leave one →
  1. August 17, 2010 13:21

    eu ti-am mai zis ca nu mereu fac scandal cand ajung in zona. poate e mai bine asa, pentru ca ti-ai lua amenda zilnic pentru tulburarea linistii publice.
    iubirea de sine nu ti-o ia nimeni niciodata. asa ca sunt perfect de acord cu tine.
    vrei sa-ti trimit un document cu o postarede-a ta pe care am salvat-o? 😀 (sper sa nu ceri drepturi de autor, pentru ca o folosesc doar pentru mine, nu sa scot bani din ea 😛 )

  2. August 17, 2010 13:25

    Mi-ai zis ca nu faci mereu zgomot, dar dupa cum vezi eu insist!
    Da. da-mi mail! Sunt chiar foarte curioasa care ti-a placut cel mai tare… 😛

  3. Алина permalink
    August 17, 2010 18:15

    Postarea mea preferata ramane „Povesti sezoniere…ale nimanui”. Si o recitesc in momente de melancolie amestecata cu un pic de furie la care se adauga un pahar de vin rosu… Imi aminteste ca viata merge inainte si ca unele lucruri, pur si simplu, n-au fost sa fie… 😦
    Mi-a placut enorm replica „Că s-ar putea să torc de plăcere! Miaaaauuu…” :)). Asta chiar as vrea sa vad/aud :))
    Cap ou pas cap? 😛

  4. August 17, 2010 20:09

    Alina, postarea aia e foarte aproape si de sufletul meu. Pentru mine toate sunt intr-un fel cred… altfel nu le-as mai fi scris! Ma bucur ca recitesti ceva de aici si iti face bine, indifenet care din multele mele posturi! Si iti multumesc!

  5. August 17, 2010 20:10

    Daniel, am primit! Banuiam ca despre aceea este vorba. Mi-ai zis si atunci cand am scris-o ca ti-a placut tare…
    Multumesc frumos pentru ca ma faci sa ma simt importanta! 🙂

  6. Алина permalink
    August 18, 2010 03:34

    Ok, ok… Dar cum ramane cu torsul/mieunatul? :))

  7. Алина permalink
    August 19, 2010 17:13

    Off topic:
    Uite ceva frumos de ascultat:

  8. August 19, 2010 20:13

    Alina, multumesc!

  9. August 21, 2010 14:20

    ai un blog award de la mn 😀

  10. August 22, 2010 11:56

    Multumesc frumos Koko!

  11. August 23, 2010 09:41

    Alina, pune-o pe youtube sa vada toata lumea! Nu-s egoista, vezi? :)))

Trackbacks

  1. Strumfita în rochie de mireasă « Călin Hera. PA-uri şi mirări

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: