Skip to content

Aproape oficial

Octombrie 12, 2010

Astăzi am fost să depunem actele necesare pentru oficierea cununiei civile. Legislaţia de la noi a permis să lase-n grija primăriilor organizarile acestor evenimente şi la Constanţa minunile nu se mai întâmplă Sâmbăta. A noastră o să fie în Joia dinaintea nunţii. Aşa a fost să fie, n-am de gând să reiau despre insuficienţele sistemului, sunteţi şi voi şi eu destul de sătui de acest subiect. Nu?

Despre cu totul altceva vroiam să vă povestesc… Despre genunchii mei parcă fără cartilagii şi de frisonul pe şira spinării care m-a zdruncinat cu totul la întrebarea :” Cum doriţi să vă numiţi după căsătorie?” Nu ştiu dacă am simţit mai vie emoţia evenimentului până acum… Nici când mi-am ales rochia, nici când am trimis invitaţiile şi în niciun alt detaliu pe care l-am tot pus la punct. Deşi pe toate le-am pregătit cu drag şi-n toate am pus o fărâmă de suflet, o amprentă din „noi”…

Am retrăit fulger ultimul an, tumultoasele luni care au trecut, ziua în care s-a pus în genunchi şi am spus DA şi apoi, aproape fără suflare, i-am răspuns domniţei de la starea civilă c-am să iau numele viitorului meu soţ şi numai pe al lui. Îmi spusese că-l pot pastra şi pe al meu sau chiar pe amândouă dar proaspătului început am zis să-i dau ceea ce i se cuvine… un nume nou şi o viaţă nouă, clădite pe-o iubire veche şi o personalitate neschimbată. Pentru că oricum, până la urmă, Laura pe care o citiţi acum o să rămână chiar şi-n „straie noi” tot Laura Driha.

scriu ca să vă bucuraţi pentru mine pentru că n-am fost niciodată mai fericită şi ştiu că voi mi-aţi fost aproape şi-n zilele mai puţin colorate din trecut!

mulţumesc şi vă promit că pe Pavajul de Catifea poveştile au să se scrie ca-nainte, cu litere rotunde şi parfum de mere verzi

Cu mare mare drag,

(Incă) Domnişoara Laura

Anunțuri
22 comentarii leave one →
  1. Octombrie 12, 2010 08:38

    E faină asta cu „încă domnisoara Laura” 😉

  2. Octombrie 12, 2010 08:37

    Felicitări multe pentru dragostea ce o purtaţi în suflet. Să vă dea Dumnezeu lumina iubirii lui, adică veșnicie în sentimente!

  3. Octombrie 12, 2010 08:48

    Multumesc tare mult Cristian! Pentru prezenta, pentru gandurile bune, pentru tot!

  4. Octombrie 12, 2010 08:48

    CalinH, asa ca-i faina? Ca si autoarea 😛
    Dar nu la fel de modesta ca ea, desigur! :)))

  5. Draghici G permalink
    Octombrie 12, 2010 08:52

    sa fie cu noroc si la fel sa simtiti si cand va fi nunta de argint (cel putin)

  6. Octombrie 12, 2010 10:15

    Multumim tare mult Draghici G. ! E o surpriza foarte frumoasa comentariul de la dumnevoastra! Neasteptata si frumoasa!! Imbratisari!

  7. Octombrie 12, 2010 15:48

    dacă viitoarea mea soţie va dori să-şi păstreze numele ei, voi accepta fără nici o problemă. că nu asta contează cel mai mult.

    să te facă fericită şi să poţi fii tu, aceeaşi tu, zi de zi!

  8. Octombrie 12, 2010 18:09

    Multumesc frumos Daniel Rus. Ai dreptate, nu asta conteaza! Dar eu am zis ca cum tata are deja baiet, nu se va supara foarte tare 😛

  9. Octombrie 13, 2010 07:14

    am uitat ceva: am auzit ca ar fi mai dificil sa faci asa ceva, in sensul ca te costa ceva banuti. e adevarat? sa stiu sa adun, ca daca treaba merge, isi pastreaza numele

  10. Octombrie 13, 2010 13:32

    Daniel casatoria e de 2 lei. La propriu. Atat e taxa de oficiere a casatoriei! 😛 Nu stiu daca costa ceva in plus, nu au mentionat nimicin sensul asta cand am fost noi. Dar e posibil sa nu fi mentionat pentru ca eu nu am zis ca as vrea sa il pastrez. Poate imi spunea dupa. Chiar nu stiu!
    Stiu ca taxa de a doua casatorie e 200 de lei. Ca o amenda ca te marti a doua oara!:)) Atat au platit niste tineri (de 42 si 41 de ani) in fata noastra!

  11. Noiembrie 6, 2010 21:48

    Cumva, intr.un fel, emotia ta a ajuns pana la mine. asta pentru ca ai reusit sa surprinzi, traind, tocmai unul dintre acele lucruri cu desavarsire simple, care poarta in ele, cumva in mod paradoxal, in ciuda simplitatii lor, semnificatia unui intreg eveniment.
    Eu iti urez casa de piatra si sper ca o sa-ti faci timp, cat mai mult timp, sa fii fericita. Observ ca, pe masura ce trece timpul, ne facem tot mai putin timp pentru asta, pastrand timpul, mai curand, ca sa ne convingem de contrariu.

  12. Noiembrie 7, 2010 09:27

    Iti multumesc tare important dragul meu Paul. Urarile de bine sunt intotdeauna primite cu emotie si-ti multumesc pentru zambetul din dimineata asta…
    Te imbratisez cu drag!
    Laura

Trackbacks

  1. Alegeti PA-ul de weekend « Călin Hera. PA-uri şi mirări
  2. Cinci săptămâni în palon « Călin Hera. PA-uri şi mirări
  3. Drum spre devenire… (23) « Cristian Dima
  4. Cafeneaua cu vicii… « Cristian Dima
  5. Necrolog « Cristian Dima
  6. Beţie… « Cristian Dima
  7. Cristian Dima

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: