Skip to content

Un gand voua…

Noiembrie 10, 2010

Lăsând Timpului spaţiu să curgă şi memoriei vreme să-şi ordoneze frânturile de poveste am zis că nu-i târziu cum nu-i nici prea curând să mă întorc la vechea mea mare iubire uşor abandonată – scrisul!

Ştiu că prima voastră doleanţă o să fie un maldăr de poze, sau măcar un folder, dar daţi-mi voie să profit de încântătoarea dumneavoastră răbdare şi să aştept pozele de la fotograf înainte să public ceva aici. Nu de alta dar vreau să mă vedeţi mai frumoasă decât sunt, decât am fost şi poate ceva mai luminoasă decât se putea observa pe înseratul zilei de 23 Octombrie 2010!

Dacă a fost perfect? N-a fost perfect… n-a fost pentru că vremea ne-a jucat o festă neaşteptată şi-a fost mai rece decât am bănuit şi n-a fost chiar exact cum am visat pentru că a fost cu mult peste! Mi-au fost alături cei mai frumosi verisori din Ardeal, cele mai elegante frantuzoaice, cei mai haiosi braşoveni şi cele mai zăpăcite spanioloaice! Asta numărând numai verişorii… Am avut cea mai dulce domnişoară de onoare şi cel mai serios cavaler, cei mai buni prieteni din facultate si cea mai generoasa colectie de simpatici dintre toti colegii de munca pe care si i-ar putea dori cineva! Naşii au fost ca de obicei peste înălţimea aşteptărilor, tineri şi frumoşi părinţi spirituali, masa profesorilor n-a fost goală ba dimpotrivă, ne-au făcut onoare oameni speciali din rândul dascălilor, au chiuit cu noi cei mai petrecăreţi unchi şi ne-au învăţat ordinea tradiţiilor cele mai experimentate mătuşi, au cântat şi au dansat până dimineaţă prietenii care ne sunt şi vecini, au plâns şi au râs cu noi – plini de emoţie – cei mai iubitori părinţi şi fraţi din lume! Putea să fie oare mai frumos de atât? Nu cred…

Vreau să mulţumesc astăzi, aici şi acum, tuturor celor care şi-au găsit timp şi spaţiu in vieţile şi aşa tumultoase ale vremurilor noastre să ne împărtăşească bucuria. La propriu şi la figurat, direct şi indirect, personal şi unic.

Andreei Raita – ale cărei rânduri au sosit la timp să-mi amintească că oamenii care te iubesc nu uită niciodată să-ţi fie aproape la bine şi la greu, Elenei Petre – care s-a ocupat de vestimentaţia mea şi care m-a făcut să plâng când am fost să-mi ridic rochia dăruindu-mi un bucheţel de flori ales cu grija omului creator de frumos, lui Lili, Răzvan şi Florin din Italia – pe care i-am simţit aproape deşi n-au putut ajunge şi nu în ultimul rând Vouă dragilor pentru gândurile frumoase care au ajuns la mine pe diversele căi de comunicare ale liantului nostru – Internetul!

Vă povestesc (şi vă arăt!) într-un alt post despre surpriza genială pe care ne-au plămădit-o fraţii şi verişorii – un filmuleţ încărcat de Poveste – sursă de zâmbet şi emoţii, de lacrimi de fericire şi mănunchi de amintiri. Zic altă dată pentru că e în curs de convertire într-un format uşor de publicat.

Sunt multe, multe de spus, de rememorat, de păstrat la loc de cinste şi de încadrat la momente speciale. A trecut repede, incredibil de repede şi de frumos şi-am devenit Doamna domnului meu într-un cadru demn de o Prinţesă

Sunt fericită dragilor şi intenţionez să rămân aşa puţin peste totdeauna!

Ce, credeaţi că m-am vindecat de optimism?

Vă sărut!!

Laura

Anunțuri
13 comentarii leave one →
  1. LauraR permalink
    Noiembrie 10, 2010 14:32

    frumos povestesti…:-<

  2. Noiembrie 10, 2010 14:36

    Multumesc frumos scumpo! Hugs! >:D<

  3. Noiembrie 11, 2010 08:27

    Sa te paraseasca optimismul la o zi dupa ce m-o parasi pe mine ghidusia! 😛

  4. Laura Driha permalink
    Noiembrie 11, 2010 08:29

    Asa sa fie! :)))

  5. Noiembrie 18, 2010 12:12

    You looked gorgeous! :x:*

    • Noiembrie 18, 2010 12:18

      Multumesc frumoaso! E un compliment imens venind de la o experta in domeniul aratatului gorgeous!
      Cand primesc pozele de la fotograf o sa-ti trimit un detaliu cu machiajul meu verde 😀

  6. Adela permalink
    Decembrie 8, 2010 01:03

    Laura ce frumosi ati fost amandoi! Ma bucur tare pt tine si casa de piatra si sa nu te paraseasca optimismul ca atat de mult m-a emotionat faptul ca ai fost fericita si sper sa dureze asa cum zici tu pana la adanci batranete!

  7. Decembrie 8, 2010 06:20

    Adela iti multumesc ca te intorci mereu, ca-mi esti aproape, ca-mi scrii numai randuri frumoase, ca nu ma uiti! >:D< Imbratisari stranse-stranse!

Trackbacks

  1. Năbădăiosu` şi muzica « Cristian Dima
  2. Zâmbesc. Ce îndrăzneală! « Blogul lui Teo Negură
  3. Surpriza Laura si Adi « Laura Driha
  4. Fugarul « Cristian Dima
  5. Poveste de vis (13) « Blogul lui Teo Negură

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: