Skip to content

Chinta

Noiembrie 22, 2010

 

 

Despre oamenii frumosi ce-mi colorează viata în nuantă de fondante am mai scris s-altă dată, spre deliciul zilelor de bătrânete pe care plănuiesc să le petrec rememorând tumultul tineretilor gălăgioase si-n scopuri excesiv si exclusiv narcisiste.

Lucru la care, neputând să-l las în voia sortii, am să crosetez (c-un ochi pe fată si unul pe dos) si-n aceste rânduri, până iese de un fular si o jumătate de mănusă!

Spre introducerea dumneavoastră în povestea „Chintei si a celor 40 de floricele cu aromă de caramel” trebuie să consemnez viitorimii si stufosului prezent că desfăsurarea actiunii s-a petrecut acasă la doi buni prieteni pe care normele de confidentialitate mă obligă să-i recomand codat. Dar vă pot spune că domnisoara R. face cea mai bună plăcintă cu mere din cate am mâncat (iar eu am mâncat ceva plăcintele la viata mea!) si este, conform legendei ce a consacrat-o – „cea mai frumoasă fată din facultate” iar Domnul C. poate ceda elegant locul de parcare unui vecin morocănos însă niciodată nu abandonează lupta când vine vorba de înghetată. Sunt fermecători, vă zic! Nu pun poze ca să nu-i recunoasteti si să vă treacă prin mintile acelea semi-diabolice (pe care le ador!) ideea să îi răpiti spre conservare!

Noh, si acu’ să vă povestesc. Cu nu mult timp în urmă, mai precis în Sâmbăta cea mai recentă, la ceasul târziu când noaptea abia se crăpa de început si-n cluburi păseau timid cârduri generoase de studenti, undeva în Constanta (frumos oras!), micuta doamnă ce-i la taste acum păsea în universul jocului de Poker. M-am întrebat ulterior ce naiba am făcut o tinerete plus o adolescentă întreagă de n-am învătat si eu minunătia asta de joc. E de a dreptul fantastic de haios, mai ales când câstigi. Iar în seara cu pricina norocul începătorului m-a izbit frontal, fără amabilitături si fără scuze. L-am iertat pentru că nu se-ntâmplă des si nu se simte rău.

Ceea ce vroiam de fapt să vă zic este că a fost fain peste măsură si timpul a zburat cu atâta rapiditate c-am petrecut cea mai lungă vizită din viata mea în putin peste 10 ore fantastice. Drăgutii acestia de care vă scriu nu-s doar tineri si frumosi ci chiar si încredibil de amuzanti. Am râs cu gura până la urechi că dacă n-aveam urechi râdeam de jur-împrejurul capului si ne-am lăsat dusi acasă doar de-o bătrână lege a bun-simtului pe care era să o uitam mutându-ne în sufrageria lor plină de voie bună!

Am scris pe Catifeaua Pavajului ca să aflati si voi si să nu uit nici eu când o să fiu o băbută melancolică despre oamenii deosebiti din lumea noastră niciodată perfectă. Oaza mea de optimism a mai inhalat o gură de „povesti nemuritoare” … Multumesc frumos dragilor!

Pupici de la „Chinta”!

Anunțuri
10 comentarii leave one →
  1. crackjackme permalink
    Noiembrie 22, 2010 21:07

    Sunt curios de cate ori a blufat sotia fericitului domn Ghencea, in heads-up cu acesta. ma intreb ce coliziuni neasteptate au avut loc intre norocul incepatorului si inceputul molcom al tainei de iubire. Sunt convins ca totul s-a rezolvat in tacerea privirilor, in retorta incapatoare a timpului tihnit in care familiile iarta si iubesc…
    Iertati-mi introducerea neclara, voiam doar sa va doresc implinirea potentialului `ingineresc` pentru a va cladi „Casa de piatra cu pavaj de catifea”! Stiu sigur ca planurile exista, schitele sunt deja ingalbenite de atata asteptare; e timpul sa treceti la treaba!
    Sa aveti parte numai de fericire!

  2. Noiembrie 23, 2010 07:12

    crackjackme numai tu puteai sa imbraci urarile de bine in randuri atat de frumoase!
    Iti multumesc pentru gandul bun, pentru perseverenta si pentru ca nu uiti!
    Cu mare drag,
    Same old Laura…

    P.S. N-am blufat de multe ori! 😛

  3. Noiembrie 24, 2010 07:57

    E o poveste placuta, ador soiul asta de vizite, in care ea m-asteapta cu placinta cu mere si cu un ceai verde (stie ca sunt un impatimit), iar el deschide sacul cu povesti. Ne lafaim in fotolii si depanam si amintiri, si peste tot pluteste, invaluita in mireasma de magnolii a parfumului ei, prietenia 🙂

  4. Noiembrie 24, 2010 08:43

    Exact Teo! Iar iarna vin fiert cu mar si scortisoara, povesti spuse la caldurica si fursecuri cu ciocolata! Ahh, de abia astept!!

  5. alex permalink
    Noiembrie 24, 2010 22:15

    frumoas scris, daca iti place acest joc o sa va invit sa jucam… P.S. Imi place poza

    • Laura Driha permalink
      Noiembrie 25, 2010 06:31

      Alex, asa sa faci!
      Poza e opera de arta a cavalerului nostru de onoare 😛

Trackbacks

  1. Trafic cu Hituri (runda 43) « Blogul lui Teo Negură
  2. La mulţi ani, Teo Negură! « Cristian Dima
  3. Căldura trupului « Cristian Dima
  4. Sclisoale « Laura Driha

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: