Skip to content

Lesson learned

Decembrie 19, 2011

Suparati ca zambetul tau nu le mai apartine, oamenii n-au sa suporte niciodata sa ti-l zareasca la fel de sincer si de spontan ca altadata. De data asta n-au sa ridice privirea din pamant, de teama c-ai sa le sadesti in cotidianul netulburat, anxietatea revederii.

N-au sa te intrebe ce mai faci, n-au sa te mai sune de ziua ta “cu un sfert de ora inainte, ca sa fie primii”. Iti vor citi randurile pe ascuns, numai cand sunt singuri, sapand dupa o urma cat de mica cum ca-ti mai amintesti c-au existat.

Vor spera ca ti-e dor si desi “vina” e cu certitudine egala, n-au sa-ti ierte “retragerea” probabil niciodata.

Ca asa-i in tinerete, mai gresim, mai ne luam teapa, o data, de doua ori, de sapte mii de ori pe viata…

Anunțuri
3 comentarii leave one →
  1. Decembrie 21, 2011 11:35

    Nu ştiu de ce dar mă regăsesc presărat cumva, într-un mod nefiresc, în aceste rânduri… O iarnă cu fulgi de dragoste îţi doresc!

  2. Decembrie 21, 2011 11:39

    Poate pentru ca avem cu totii „povesti invatate” care desi sunt perfect diferite, se aseamana major prin prisma faptului ca ne ajuta sa devenim mai buni.
    Iti multumesc de vizita si de gandurile frumoase Cristian!
    Sa-ti fie sfarsitul de an linistit, calduros si aglomerat numai de oamenii dragi!

Trackbacks

  1. Leapșa lui Moș Călin | Călin Hera. PA-uri şi mirări

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: