Skip to content

Conectat

Iulie 5, 2013

          …la realitatea palpabila, la actualizarile virtuale, la oamenii din jurul tau, la dorintele lor si necesitatile tale, la avalansa de informatie, la lucrurile care se lasa descoperite, la ce ceea ce primesti raportat celor pentru care muncesti, la tot ce te inspira si la ce te dezgusta, la puterea ta de-a filtra si a repune in circuit doar lucruri „mai bune” sau care pot ajuta cumva, pe cineva. 

          Fiecare pas ti-e monitorizat constant de un oarecare (sau poate un grup intreg) pentru care esti un exemplu – pozitiv sau nu – si tot ceea ce alegi sa impartasesti te defineste, te supune ochiului critic si dezinvolt, te imbogateste sau te saraceste, de cele mai multe ori doar la nivel spiritual.

         Eu insami, consistenta consumatoare de relatii interumane – reale si virtuale – ma incarc din povestile celorlalti, le trec prin mine ca printr-o sita delicata si incerc sa retin esente de parfumuri fine care sa-mi faca bine, acum sau mai tarziu. Am mai spus-o si o repet – ador oamenii! Mi se par fascinanti si daca printr-o nefericire a sortii mi-ar sta scris sa traiesc izolat probabil ca i-as inventa, i-as recrea din amintiri, imperfecti si minunati cum mi s-au parut intotdeauna. 

          De cealalta parte insa, a celui privit, sunt cu siguranta, o prezenta obositoare. Online si offline. Cand vorbesc o fac repede si tare, am o personalitate efervescenta, rad zgomotos, ma emotionez sesizabil, iubesc sa insufletesc atmosfera cu te miri ce ghidusii, dau o atentie bolnava detaliilor si cuvintelor, par de un optimism impenetrabil (si cateodata chiar sunt!), nu uit nimic si ma contrazic cu o excelenta convingere ca am dreptate. Asta pana cand recunosc, spasita, ca am gresit. 

         Online, prietenii mei de pe Facebook, Instagram, Pinterest, Tumblr si cateodata Twitter stiu ca trebuie sa limiteze update-urile mele. Si nici macar nu ma pot supara pe ei. Sunt prea multe, prea diverse, obositoare in aceeasi masura de care va spuneam mai sus. Cand nu sunt fotografii despre lucruri care cred ca-s frumoase, interesante, mirobolante si care nu-mi aparatin neaparat, sunt retete, nimicuri personale, piese care-s pe repeat poate pentru un singur vers sau postari in care imi deschid, voit de fiecare data, sufletul. 

         Nu par sa obosesc niciodata desi cel mai dor mi-e zilnic sa dorm, n-am timp de tot ce mi-ar placea sa impart virtual si fizic cu cei din jurul meu pentru ca in jungla noastra trebuie sa si muncesti ca sa supravietuiesti, dar raman conectata. Si la conexiunea mea se logheaza zilnic sute de prieteni, din diverse motive. Mi-ar placea sa-mi scrieti, chiar daca nu o faceti prea des, despre ceea ce va inspira din mine, din lumea mea si de ce ramaneti aproape. Unde va mai conectati si de ce, caci sursele voastre de inspiratie mi-ar sta drept veritabile comori.

         Va imbratisez pe toti si astept o amintire. Una din care sa va recompun candva daca o sa fie nevoie! 

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: