Skip to content

Te caut și-mi rămâi

Februarie 23, 2015

Te caut și-mi rămâi
În toții oamenii care-mi trec pragul sufletesc
Mai ales în aia care pleacă
Fără un cuvânt
În aia care se așează confortabil peste tot ce rămâne nerostit
Fără să știe sau să le pese
C-am scobit cu dalta să le fac loc.
Te port în mine în timp ce mă feresc să te găsesc și-n alți oameni
În cei care mă atrag magnetic
Și mai ales în cei pe care-i resping
Ești în toate oglinzile și-n umbre
În măruntaiele zilelor bune și-n celalalte
Oriunde te-aș purta sau te-aș ascunde
Și mai ales acolo unde nu te vreau.
Te caut și-mi rămâi
În tot ce n-o să împărțim vreodată
Un fel de anotimp îndepărtat
Spre care vreau câteodată
Vacanță.
Nu-ți mai sunt, nu-mi mai ești
Doar mi-ai rămas
Un vers alb, un gând nebun și o amintire care pâlpâie
Și căreia îi mai scriu uneori ca să nu uit
Cât a durut.

Anunțuri
3 comentarii leave one →
  1. Martie 9, 2015 21:56

    frumoase versuri , foarte adânci….final filozofic….asa este trebuie sa ne mai amintim durerea pt a nu mai repeta greselile….mult spor si inspiratie pe masura

    • Laura Driha permalink*
      Martie 10, 2015 07:52

      Multumesc mult pentru vizita si randuri, mcooper801! 🙂
      Sper sa nu ma părăsească niciodata inspirația si oamenii care rezonează cu ceea ce scriu eu aici!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: