Skip to content

Un fel de Mama Păcii

Mai 4, 2015
                         Eu. Eu, dar la trecut! C-așa trebuie uneori, nu că vreau cu toată ființa mea.
                       Sunt o prost-crescută. Mama, în nesfârșita-i bunătate și iubire față de oameni a zidit în toți copiii ei – de sânge sau doar de afinitate sufletească – crezul că dacă ești un om bun o să-i colorezi și pe ceilalți în nuanța ta și-o să trăiți cu toții fericiți până la adânci tâmple argintii. A îmbătrânit cu convingerea asta pâlpâind tot mai slab dar n-ar recunoaște nici tăiată cum că s-ar putea să nu fie așa pentru că încă speră să se aplice generațiilor următoare, copiilor ei sau măcar copiilor-copiilor ei.
                         Port „moștenirea” asta în mine ca pe un virus în ADN care-ți consumă suflet și alte resurse irecuperabile și ori de câte ori dau scris c-o alung și mă dezic articulat de dânsa moare țiuit și renaște tăcut, la nesfârșit, în ciuda Eu-lui meu rareori suficient de lucid să conștientizeze eșecul.
                        Să nu faci rău – conștient – niciodată! Să ierți și să-ți pese. Să prețuiești omul, nu haina, să înțelegi abuzând de empatie, să ajuți dezinteresat, să te bucuri sincer, să transformi fiecare vibrație negativă într-un gând bun și să-l dăruiești mai departe până dobori ziduri, până n-au să știe ceilalți o altă monedă de schimb în relațiile cu tine. Astea și toate derivatele lor, în fiecare zi, în fiecare petic de piele, interior si exterior, în tot ceea ce știu de la ea.
                       Ș-apoi mă izbește-n creștet viața cu umorul ei cretin și-mi vine să uit tot, că viteza cu care se schimbă oamenii și interesele lor e direct proporțională cu recompensa financiară, răutățile sunt mici doar la început și cresc ca Feții-Frumoși – într-un an cât alții în șapte. Mă julesc și merg mai departe, cad și merg mai departe, pierd o unghie și apoi un picior și totuși merg mai departe, cățeluș șchiop dar un șchiop optimist, nu unul oarecare!
                    Până când? Naiba știe, că n-a venit cu termen de valabilitate. Dar sper doar că acest „când” e mai degrabă „curând” decât „nicicând”.
                   Mama Păcii, v-am zis! In dezintegrare.
Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: