Skip to content

A few words…

 
 

Laura

Fără pretenţii de perfecţiune, am doleanţe de reciprocitate… Am nevoie de echilibru emoţional şi sentimente fără termen de valabilitate, de standarde cu aceleaşi cote de nivel şi principii cu rădăcini profunde!

 

Îmi doresc paşi mărunti şi siguri în locul gimnasticii la bârnă, oricât de spectaculos şi nemaivăzut s-ar desfăşura salturile…

Nu-mi plac jumătăţile de măsură, locurile secunde, firimiturile rămase de la alţii, cantităţile necalitative şi calităţile necantitative.

 

Am nevoie să-mi creezi senzaţia că sunt de neînlocuit deşi sunt conştientă că nu e nimeni aşa.

Vreau chiar sa-ţi fie dor când îmi spui că ţi-e dor şi să mă iubeşti când spui că asta simţi fără să o faci din obligaţie, din interes sau din obişnuinţă…

 

Sufăr de atenţie căci prin venele mele curge egocentrism, plâng când mă doare şi îmi place să cred că am puterea să renunţ la lucrurile care îmi fac rău. Mai devreme sau mai tarziu…

 

Sunt un om slab pentru că nu-mi accept usor eşecurile, judec aparenţele celor care nu-mi îngaduiesc foraje sufleteşti şi iert mult mai puţine lucruri decât cer să-mi fie iertate…

Poate un prea complex om simplu, deşi “complicat” cred că e cuvantul cel mai potrivit, desfiintez cu lejeritate orice argument al celor care pretind că mă cunosc, socializez uşor lăsând unora falsa impresie că imi ofer oricui prietenia şi devotamentul şi trec destul de rapid de la iubire la indiferenţă şi invers…

Accept compromisuri pentru că sunt realistă, idealistă pentru că visatoarea din mine n-a murit şi încă-şi face planuri şi uneori nefericită pentru că mă răzgândesc mai repede decât un biet copil…

Am memorie selctivă, autosugestie constructivă şi probleme cu încrederea în oameni căci intenţiile ascunse sunt cu certitudine singurele pe care le avem cu toţii!

Nu admit judecăţi de la persoane inferioare mie în ceea ce priveşte grosimea obrazului şi numărul de ani petrecuţi acasă, cred în zile bune chiar dacă dimineţile au fost umbrite şi-n sfârşiturile care trebuie să ne bucure pentru că vestesc începturi…

 

Sunt ceea ce SUNT şi prea puţine lucruri se mai pot schimba în acest sens.

 

Şi nici nu vreau. Pentru că-s prea încăpăţânată ! D’aia !

În fiecare zi alerg. Pe-acelaşi drum presărat cu indicatoare către celebrul „mai bine”, către dimineţile în care să mă trezesc respirând leneşă aerul parfumat cu Fericire, către serile cu amintiri surori de cruce ale floricelelor acelea care întotdeauna mi-au părut parcă apretate – imortelele

Dar adeseori pasul mi-e greoi. Nu mă opresc de frică că n-aş mai putea să o iau de la capăt… Mă mai împiedic câteodată. Mă încurc ca de un şiret prost legat, de speranţele mele atârnând de-o ata care nu pare sa vrea totusi sa se rupa. Rezistenta ei bate legile fizicii, ale tehnicii… Ingineria care o susţine nu se preda in facultăţile noastre. Poate doar la Şcoala Vietii

M-am tăiat uneori cu visele sfărâmate în cristale mici şi ascuţite… Rănile se cicatrizează greu. Şi poate schiopătez, dar mă agăţ de fiecare pas cu disperarea omului care, deşi cu fiecare apropiere a simţit Linia de Sosire mai mult ca pe o himeră, îşi păstrează dorinţa de a-şi termina Drumul…

Am în bagaje frânturi de Trecut, fotografii imortalizând pentru posteritate şi de ce nu, poate eternitate, capturi de viaţă, zâmbete, lacrimi…

În cutia pe care o port în braţe scrie mare „FRAGILE”. Temător, şade în ea ce-a mai rămas dintr-un Suflet

Mă strâng încălţările. Ma apasă pe degete şi senzaţia e neplacută… Ce ciudat, căci sunt exact marimea mea. O fi de la cei care m-au calcat pe (în) picioare…

Tovaraş pe încalcita cărare, contorizându-mi greşelile cu precizia unui ceas elveţian şi amintitndu-mi mereu că nu putem sta în loc, mi-e numai Timpul… Ii reproşez cât e de neobosit şi-l implor uneori să mai stăruie măcar încă puţin. Lângă un om, un moment, un sentiment… Îi simt puterea când îmi spune că dacă nu plec cu el, mă va uita şi fiinţa mea se va evapora-n eter… Şi-l urmez supusă, simţindu-mi strangulate dorinţa, voinţa, curajul… Neputinţa doare.

LIFE IS ONE WAY STREET notez cu litere de tipar în Jurnalul de Bord…

 

Invaţă tu privitorule din Poveştile Mele scrijelite pe hârtie. Nu vreau aplauze, nu vreau încurajări, nu vreau compasiune.

Vreau Pavaj de Catifea pentru Strada ta, căci Drumul meu de Piatră iţi poate amputa picioarele…

 
 

 

55 comentarii leave one →
  1. Decembrie 10, 2010 10:13

    frumos si o descriere sintetizata bine, in care ai pus suflet.
    ca sa citez din cineva: laura, ma bucur ca te cunosc

  2. Decembrie 10, 2010 10:37

    tall, dark and psihotyc iti multumesc pentru vizita si comentariu! Sper sa te mai intorci pe aici… 🙂

    • Decembrie 12, 2010 10:20

      uite ca m-am intors! te-ar interesa o colaborare cu o revista online de cultură – înk tanar, ink cititor (http://tanar-cititor.eu/), bazata cel mai mult pe literatura (din echipa mai fac parte oana stoica mujea, miron manega si florentina, dar se va mări). desigur la categoriile arte si diverse se mai pot publica si informatii din pictura, recenzii filme, muzica, etc …
      este un proiect care nu urmareste interese financiare.
      o scurta descriere: Ce ne dorim? Să promovam literatura. Simplă şi curată, excepţională şi debordantă. Să promovăm cultură, acea cultură care dispare pe zi ce trece tot mai mult, iar locul ei este luat de specimenele, divele din câmp şi de carton de la TV. Trăim într-o societate bolnăvicioasă în care literatura nu mai este apreciată la justa ei valoare, oamenii citesc pe zi ce trece mai puţin, iar majoritatea editurilor sunt în goană după profit, nicidecum după publicarea unor scrieri de calitate. Promovează kitschurile, iar azi în România cei mai vânduţi scriitori sunt Mihaela Rădulescu, Andreea Marin Bănică şi alţii, ci nu oameni care scriu pentru că asta se pricep să facă. Într-o astfel de societate, a kitschurilor, este nevoie de cât mai multe situri literare care să îşi menţină obiectivitatea. Să nu ţină cont de prietenii şi de bisericuţele create în lumea scriitoricească. Dar dincolo de toate aceste aspecte, precum şi de altele neprecizate, ne dorim să facem tinerii, oamenii, să citească cărţi, fie în format ebook, fie pe stil vechi.
      daca doresti atunci mail la bogdanb.pingu@gmail.com

      • Decembrie 13, 2010 07:29

        Multumesc pentru invitatie, sunt cu adevarat onorata! O sa raspund cat de curand la propunerea ta!
        Cu drag,
        Laura

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: